2:6 Ci un abur se ridica de pe pământ şi uda toată faţa pământului.
Un abur. Cuvântul ebraic tradus ,,abur”, ’ed, are un înţeles oarecum neclar, deoarece în afară de textul acesta mai apare numai în Iov 36,27. Cercetătorii l-au comparat cu asirianul edu, ,,potop” şi au aplicat acest înţeles celor două texte biblice în care este întâlnit. Cuvântul ,,potop” nu se potriveşte în contextul nici unuia dintre aceste două texte, în timp ce cuvântul ,,abur” sau ,,vapori” are un înţeles bun în amândouă locurile. Traducerile vechi au redat cuvântul acesta prin ,,primăvară”, interpretare ce dă la iveală faptul că ei nu l-au înţeles.
Imposibilitatea ca o primăvară să poată uda pământul arată că ,,primăvara” nu poate fi traducerea corectă a lui ’ed. ,,Abur” se pare că este cea mai bună traducere şi în acest caz ne putem gândi la ,,abur” ca sinonim cu ,,rouă” (PP 96).
Faptul că oamenii din timpul lui Noe şi-au bătut joc de ideea că ploaia din cer poate să aducă nimicirea acestui pământ (2 Petru 3,3-6) şi că Noe este lăudat pentru că credea în ,,lucruri care încă nu se vedeau” (Evrei 11,7) arată că ploaia le era încă necunoscută celor dinainte de potop (vezi PP 96-07). Numai ochiul credinţei lui Noe putea să-şi imagineze apă căzând din cer şi înecând toate fiinţele vii care nu au vrut să-şi caute refugiul în corabia construită de el. Faptul că curcubeul a fost instituit după potop (Geneza 9,13-16), şi se pare că nu existase mai înainte, sporeşte importanţa observaţiei că ploaia fusese ceva necunoscut înainte de acest eveniment.