2:5 În ziua când a făcut Domnul Dumnezeu un pământ şi ceruri, nu era încă pe pământ nici un copăcel de câmp şi nici o iarbă de pe câmp nu încolţea încă: fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pământ şi nu era nici un om ca să lucreze pământul.
Nici un copăcel. [Orice plantă, KJV]. Versetele 4-6 anticipează crearea omului din versetul 7, prin descrierea pe scurt a înfăţişării feţei pământului şi îndeosebi a vegetaţiei chiar înainte de timpul când el a fost adus la fiinţă, în a şasea zi a săptămânii creaţiunii. Iată paradisul, desăvârşit, dar lipsit de prezenţa cuiva ,,ca să lucreze pământul”. Întreaga natură, vibrând de nerăbdare, aştepta apariţia domnului ei, la fel cum membrii unei orchestre simfonice cu toate instrumentele acordate aşteaptă venirea dirijorului ei.