2:4 Iată istoria cerurilor şi a pământului, când au fost făcute.
Iată istoria. [Acestea sunt generaţiile, KJV]. Cuvântul ,,generaţii”, toledoth, este folosit de obicei cu referire la istoria familiei unui om, adică la naşterea fiilor lui (vezi cap. 5,1; 6,9; 11,10; etc.). Aici este singurul loc unde cuvântul acesta este folosit cu privire la altceva decât la legăturile omeneşti, adică, la ,,ceruri şi pământ”, o expresie care aduce aminte de cap. 1,1 şi 2,1. Un comentator prezintă sugestia că ,,generaţii” se referă de fapt la ,,istoria creării lor”. Enciclopedia iudaică spune cu referire la acest cuvânt: ,,Procesul de creare a cerului şi a pământului este avut în vedere în capitolul 2,4 ca o istorie genealogică” (art. ,,Generaţie”). ,,Fiecare zi a fost numită o generaţie, din cauza lucrurilor pe care Dumnezeu le-a produs în ea, o parte nouă a lucrării Sale” (PP 112).
Când au fost făcute. Astfel se încheie istorisirea creaţiunii începută cu Geneza 1,1. Aceste cuvinte au fost interpretate în diferite feluri. Ele sunt o traducere a lui behibare’am, care ar trebui să fie tradus: ,,după ce ele au fost create”, aşa cum s-a făcut uneori. Însemnând, literal, ,,la crearea lor”, întreaga propoziţie, ,,acestea sunt generaţiile”, etc., este cel mai bine redată prin, ,,Aceasta este originea cerurilor şi pământului când au fost create.”
În ziua. Aceste cuvinte introduc raportul din Geneza 2. Mulţi comentatori au înclinat să considere pasajul de la capitolul 2,4 la capitolul 3,24 ca fiind o a doua istorie diferită a creaţiunii, aparţinându-i unui alt scriitor de mai târziu, diferit de cel al pasajului de 1,1 la 2,4. Cu privire la teoria aceasta care nu stă, vezi introducerea la Geneza. Un studiu asupra conţinutului arată cu claritate că pasajul din capitolul 2 nu poate fi considerat în nici un sens o altă versiune a istorisirii creaţiunii din capitolul anterior. Scopul lui este acela de a-l aşeza pe Adam şi pe Eva în căminul din grădina Edenului, iar aceasta se face prin adăugarea de informaţii suplimentare din care, cea mai mare parte, de fapt, nu au legătură cu istoria creaţiunii ca atare. Aceasta este descrierea căminului edenic după ce fusese creat. Fără aceste informaţii, nu numai că raportul nostru despre pământ în starea lui edenică ar fi fost trist de incomplet, dar şi evenimentele din Geneza capitolul 3 – căderea omului în păcat – ar fi fost greu de înţeles. Acest capitol (Geneza 2) conţine amănunte suplimentare despre creaţiunea omului, o descriere a căminului lui edenic, punerea la probă a ascultării lui de Dumnezeu, sau dreptul moral asupra căminului lui, punerea la încercare a inteligenţei lui, sau a calificărilor mintale de a stăpâni peste lucrurile create de Dumnezeu şi mediul în care a fost întemeiat cel dintâi cămin.