2:2 În ziua a şaptea Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea, pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse.
În ziua a şaptea. Au fost făcute diferite încercări spre a rezolva dificultatea aparentă dintre versetul 1 şi versetul 2, unul declarând că lucrarea lui Dumnezeu a fost sfârşită în ziua a şasea, iar celălalt în ziua a şaptea. LXX, versiunea samariteană şi cea siriacă au ales calea cea mai uşoară spre a rezolva problema, înlocuind cuvântul ,,a şaptea” din textul ebraic, unde acesta este folosit de prima dată, prin cuvântul ,,a şasea”. Unii comentatori sunt de acord cu această schimbare socotind că cuvântul ,,a şaptea” din textul ebraic se datorează erorii unui copist. Totuşi, procedând astfel ei calcă una din propriile reguli de bază ale criticii textuale, şi anume că cea mai dificilă din două exprimări posibile este, de obicei, cea originală. ,,A sfârşit”, yekal. Unii cercetători, începând cu Calvin, au tradus yekal prin ,,sfârşise”, traducere posibilă din punct de vedere gramatical. O altă interpretare consideră că lucrarea creaţiunii a fost sfârşită numai după instituirea zilei Sabatului. Completarea a constat în mod negativ din încetarea lucrării de creaţiune şi în mod pozitiv din binecuvântarea şi sfinţirea zilei a şaptea. Însăşi încetarea a format o parte a completării lucrării.
S-a odihnit. Verbul ,,S-a odihnit”, shabath, înseamnă literal ,,a înceta” lucrul sau activitatea (vezi Geneza 8,22; Iov 32,1; etc.). După cum un meşter încheie lucrarea sa, atunci când a adus-o la nivelul idealul său şi, în felul acesta, încetează să lucreze la ea, tot aşa într-un sens infinit superior Dumnezeu a încheiat creaţiunea lumii prin încetarea de a mai produce ceva nou, şi apoi S-a ,,odihnit”. Dumnezeu nu S-a odihnit pentru că avea nevoie de odihnă (vezi Isaia 40,28). Prin urmare, odihna lui Dumnezeu nu este nici rezultatul epuizării, nici al oboselii, ci încetarea ocupaţiei anterioare.
Din cauză că, aşa cum ar fi fost de aşteptat, expresia ,,a fost seară, a fost dimineaţă, ziua a şaptea” nu apare în Cartea sfântă, unii comentatori biblici au susţinut că perioada de odihnă nu a continuat numai 24 de ore, asemenea fiecăreia dintre cele şase zile premergătoare, ci a început la încheierea celei de-a şasea zile a creaţiunii şi se continuă încă. Dar acest verset combate o astfel de părere. Acesta nu este singurul text din Scriptură care îl convinge pe cititorul imparţial de faptul că odihna lui Dumnezeu a avut loc numai în timpul zilei a şaptea, pentru că însuşi Decalogul declară în mod clar că Dumnezeu, lucrând şase zile, S-a odihnit a şaptea zi din săptămâna creaţiunii (Exod 20,11).
Conform cuvintelor textului, cele şase zile ale creaţiunii au fost zile terestre de durată obişnuită. În lipsa unei lumini contrare clare, trebuie să o înţelegem pe cea de-a şaptea la fel, cu atât mai mult cu cât în fiecare pasaj în care este menţionată ca motivare a Sabatului terestru, ea este privită ca o zi obişnuită (Exod 20,11; 31,17).