2:22 Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.
A făcut o femeie. Moise stăpânea bine limba ebraică şi ştia cum s-o folosească spre a fi convingător pentru cititorii săi. Spre a descrie activitatea creatoare a lui Dumnezeu, el a folosit în istorisirea din capitolul 1, verbele ,,a crea” (cap. 1,27), ,,a face” (cap. 1,26), şi ,,a forma” (cap. 2,7). Acum adaugă la aceşti termeni mai mult sau mai puţin sinonimi verbul ,,a construi”. Fiecare dintre acestea are nuanţa proprie de înţeles. Coasta lui Adam a format materialul de bază din care a fost ,,construită” tovarăşa lui. Femeia a fost făcută pentru o unitate de nedespărţit şi pentru tovărăşie de viaţă cu bărbatul, iar modul creării ei a fost pentru a pune adevărata temelie instituţiei morale a căsătoriei. Ea urma ,,să stea alături de el ca egală, să fie iubită şi ocrotită de el” (PP 46). Căsătoria este un simbol al legăturilor de iubire şi de viaţă care există între Domnul şi biserica Sa (Efeseni 5,32).
A adus-o la om. Însuşi Dumnezeu a celebrat prima căsătorie. După ce a făcut-o pe femeie, El a adus-o la Adam, care în acest timp trebuie să se fi trezit din somnul său adânc. După cum Adam era ,,fiul lui Dumnezeu” (Luca 3,38), tot aşa Eva putea fi pe drept cuvânt numită fiica lui Dumnezeu şi, în calitate de Tată al ei, Dumnezeu a adus-o la Adam şi a prezentat-o. De aceea, legământul căsătoriei este numit corespunzător legământul lui Dumnezeu (Proverbe 2,17), un nume care conţine autoritatea Sa asupra acestei sfinte instituţii.