2:20 Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului; dar, pentru om, nu s-a găsit nici un ajutor, care să i se potrivească.
Omul a pus nume tuturor vitelor. Este evident că omul a fost creat cu darul vorbirii. Această capacitate a fost folosită acum de Adam pentru a exprima observaţiile făcute în studiile sale despre animale. Astfel, el a fost introdus în ştiinţele naturale, iar prin numirea animalelor, domnia lui asupra lor a început. Mai întâi sunt amintite vitele, pentru că ele urmau să stea mai aproape de om decât alte animale în relaţiile lor viitoare. Păsările pe care omul le iubeşte aşa de mult şi dintre care unele specii urmau să devină de cel mai mare ajutor pentru el au primit locul al doilea în enumerare. Este imposibil să se descopere care au fost aceste nume, deoarece nu se ştie ce limbă a vorbit Adam şi lumea dinainte de potop.
Nu s-a găsit nici un ajutor potrivit. Studiul lui Adam asupra creaţiunii animale i-a oferit multă ştiinţă, dar nu i-a satisfăcut nevoia lui de întovărăşire cu o altă fiinţă egală cu el. Acest fapt arată egala asociere cu bărbatul de care urma să se bucure femeia. Nici un tovarăş adevărat nu putea fi găsit pentru Adam printre vieţuitoarele create mai prejos de el.