18:2 Avraam a ridicat ochii, şi s-a uitat: şi iată că trei bărbaţi stăteau în picioare lângă el. Când i-a văzut, a alergat înaintea lor, de la uşa cortului, şi s-a plecat până la pământ.
Trei bărbaţi stăteau lângă el. Astfel începe relatarea celei de-a şasea arătări a Domnului înaintea lui Avraam (vezi comentariul pentru cap. 17,1). Unii comentatori i-au luat pe cei trei ,,bărbaţi” drept cele trei Persoane ale Dumnezeirii. Această părere pare neîntemeiată, deoarece la doi din cei trei se face referire ca fiind îngeri (Geneza 19,1.15; Evrei 13,2) şi oameni (Geneza 19,10.12.16). De aceea, se pare că este cel mai bine a vedea în cei trei ,,bărbaţi”, pe Domnul şi doi îngeri.
Când i-a văzut. Avraam încă nu le cunoştea identitatea. El a văzut numai trei călători străini obosiţi, căutând hrană şi loc pentru odihnă. Cu o adevărată politeţe orientală, el aleargă înaintea lor spre a le oferi confortul căminului său, plecându-se până la pământ înaintea lor, conform obiceiului din răsărit. Această formă de salut în nici un caz nu indică faptul că Avraam L-a recunoscut pe Iehova ca fiind unul dintre cei trei. El a făcut acelaşi lucru şi în prezenţa vecinilor săi hetiţi (cap. 23,7.12). Tot aşa, Iacov s-a plecat cu faţa la pământ înaintea lui Esau (cap. 33,3), Iosif înaintea tatălui său (cap. 48,12), Solomon înaintea mamei sale (1 Regi 2,19) şi fiii proorocilor înaintea lui Ilie (2 Regi 2,15).