18:28 Poate că din cincizeci de oameni buni vor lipsi cinci: pentru cinci, vei nimici Tu oare toată cetatea? Şi Domnul a zis: N-o voi nimici, dacă voi găsi în ea patruzeci şi cinci de oameni buni.
Poate că. Patriarhul a prezentat cazul său cu îndemânatic tact oriental. Prima sa estimare ipotetică a numărului sodomiţilor evlavioşi a fost într-adins destul de mare pentru a obţine un răspuns favorabil. Înţelegând însă că acest număr era probabil prea mare, el a dat dovadă iarăşi de
o rară diplomaţie. În loc să pledeze pentru salvarea cetăţii pe baza a 45 de oameni buni, el s-a pronunţat împotriva ideii că cetatea ar putea fi nimicită din cauza lipsei celor 5. Încurajat de răspunsul continuu binevoitor al lui Dumnezeu, el a devenit tot mai îndrăzneţ, micşorând numărul oamenilor credincioşi, care, după părerea lui, ar trebui să fie suficient pentru a salva cetatea.
Avraam nu a cerut cruţarea necondiţionată a cetăţii, ci numai păstrarea ei pe temeiul anumitor condiţii. Ar fi necugetat să se speculeze despre ce s-ar fi întâmplat dacă el ar fi continuat şi ar fi redus numărul la mai puţin de 10. Poate că Avraam s-a simţit sigur oprindu-se cu numărul aici; în afară de Lot, soţia sa şi două fiice de acasă, nu erau acolo fiicele căsătorite ale lui Lot şi familiile lor (vezi cap. 19,14.15)? Plecând de la un număr cu care a crezut că va obţine un răspuns favorabil, probabil că Avraam a intenţionat la început să-l micşoreze, până când i s-a părut că există speranţe de asigurare a unui astfel de răspuns. Iar îndurarea divină a răspuns fără ezitare la mijlocirea lui Avraam.