Electronic Books / Adventist / Romanian / Comentarii Biblice / Web / Geneza

Geneza 18:23


18:23 Avraam s-a apropiat, şi a zis: Vei nimici Tu oare şi pe cel bun împreună cu cel rău?

Avraam s-a apropiat. Această expresie se pare că indică mai mult decât o simplă apropiere fizică de Domnul. Cuvântul ebraic tradus ,,s-a apropiat” este uneori folosit spre a indica o întindere a braţelor din toată inima către Dumnezeu în pocăinţă şi închinare (Exod 30,20; Isaia 29.13; Ieremia 30,21). Acelaşi gând este exprimat la fel în Noul Testament (vezi Evrei 4,16; 10,22; Iacov 4,8).

Vei nimici Tu oare? Acest interes personal pentru semenii săi este una dintre sublimele trăsături de caracter ale lui Avraam. Mijlocirea lui în favoarea lor este una dintre numeroasele situaţii asemănătoare raportate în Scriptură (vezi Exod 32,11–32; Iov 42,10; Ezechiel 14,14; Daniel 9,3–19; Luca 23,34; Fapte 7,60). Avraam era mişcat nu numai din cauza legăturilor sale cu Lot, ci dintr-un adânc simţământ de compasiune faţă de mulţi dintre locuitorii Sodomei, cu care făcuse cunoştinţă personal, cu ocazia salvării lor din mâinile regilor mesopotamieni. Avraam trebuie să fi avut un motiv să creadă că unii dintre locuitorii din câmpie fuseseră influenţaţi în mod favorabil prin lucrarea lui de mai înainte în favoarea lor. Deşi este evident că Lot nu a fost uitat, numele lui nu este niciodată amintit. Compătimirea lui Avraam a fost, probabil, sporită şi intensificată prin amintirea propriei nevoi de harul iertător prin împrejurările de mai înainte.

Această întrebare presupune că Dumnezeu, în conformitate cu hotărârea din Geneza 18,17, îi explicase patriarhului intenţia sa de a nimici cetăţile din câmpie. Scopul său nu era numai păstrarea unei rămăşiţe credincioase, care putea fi găsită în cetăţile condamnate, ci o perioadă de încercare mai îndelungată pentru întreaga populaţie. Înţelegând, totuşi, că este un lucru hotărât ca bogatele, dar nelegiuitele cetăţi din câmpie să fie nimicite, Avraam a continuat să întrebe cu îndrăzneală, dacă Domnul ţinuse seama de soarta celor drepţi în nimicirea generală a celor răi. Aici Avraam a apelat la harul îndurător al lui Dumnezeu.