18:19 Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit
Căci Eu îl cunosc. În Avraam se putea avea încredere. El nu Îl va trăda pe Dumnezeu. Frumos omagiu adus vârstnicului patriarh. Achitarea în mod inteligent de sarcina pusă de cer asupra sa cerea ca el să se împărtăşească de o cunoaştere a intenţiilor lui Dumnezeu. Urmaşii lui Avraam trebuiau de asemenea să înţeleagă, ca să nu împărtăşească soarta Sodomei şi a Gomorei. Era de datoria lui să le transmită generaţiilor viitoare ceea ce cunoştea despre legăturile lui Dumnezeu cu neamul omenesc. Legile morale şi ceremoniale ale lui Dumnezeu făceau, de asemenea, parte din moştenirea sfântă pe care Avraam trebuia să o transmită generaţiilor viitoare. Avraam nu numai că se ruga împreună cu familia sa, ci şi mijlocea pentru ei ca preot, o practică urmată de alţi patriarhi şi bărbaţi sfinţi din vechime (vezi Iov 1,5). Ca profet, el a instruit familia atât în ce priveşte teoria, cât şi practica religioasă, cu evidenţiind virtuţile practice. El şi-a învăţat familia nu numai pentru a cunoaşte aceste lucruri, ci şi pentru a le îndeplini. Ca soţ binevoitor, tată şi supraveghetor, el a dat
o îndrumare pozitivă vieţii sociale şi religioase a marii sale familii.
Dumnezeu Se putea încrede în Avraam pentru că el avea ,,să poruncească” familiei sale, nu prin metode dictatoriale, ci prin porunci clare şi exemple consecvente. În educarea copiilor, fiecare cuvânt, privire şi faptă îşi au are efectul lor. În multe cămine există puţină educaţie prin metoda instruirii, sau prin cea a exemplului. Părinţii sunt făcuţi răspunzători pentru faptul că le-a fost dată încredinţarea sfântă a copiilor şi, de aceea, trebuie să combine fermitatea cu iubirea, aşa cum a făcut-o Avraam. Această însărcinare de educare a copiilor pe calea pe care trebuie să meargă nu poate fi transmisă altuia, tutore sau învăţător, fără pericolul de a suferi o pierdere. Influenţa învăţătorilor evlavioşi nu este de aşteptat să înlocuiască, ci mai degrabă să suplimenteze educaţia din cămin. Fiecare îşi are locul ei, şi este incompletă fără ajutorul celeilalte.