18:15 Sara a tăgăduit, şi a zis: N-am râs. Căci i-a fost frică. Dar El a zis: Ba da, ai râs.
Sara a tăgăduit. Tăgăduirea Sarei arată că râsul şi observaţia ei din v.12 de-abia au fost audibile, dacă au fost, şi că ea nu s-a gândit ca vreunul din ei să fi auzit. Acum, i-a vorbit direct străinului, fie rămânând după perdelele cortului, fie ieşind afară. Frica de ofensa oaspeţilor şi de a fi descoperite simţămintele ei tainice a dus-o la tăgăduire. Neaşteptata conştienţă a descoperirii a dus-o într-un moment de confuzie, din care a considerat că poate să scape pe calea minciunii.
,,Ba da, ai râs”. Cu naturaleţe deschisă, asemănătoare aceleia cu care s-a adresat primului vinovat din Eden, Dumnezeu a declarat în mod solemn şi fără echivoc dezminţirea ei ca fiind falsă. Tăcerea care a urmat este dovadă convingătoare, în timp ce eventuala concepere a lui Isaac implică pocăinţă şi iertare.