English Home Romanian Home
Electronic Bible Online Pages Multi Language Phone Application One Language d/">Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Electronic Books Online Pages Build Ebook Phone Application Download Ebook Phone Application Download Desktop Application Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Create Bible Application Create E-Books Application
Credits News
About our project   |    Mobile Pages   |   
Electronic Books / Adventist / Romanian / Comentarii Biblice / Web / Geneza

Adventist

Romanian

Printable ModePrintable Mode

Geneza, 18


18:1 Domnul i S-a arătat la stejarii lui Mamre, pe când Avraam şedea la uşa cortului, în timpul zădufului zilei.

Domnul i s-a arătat. Acest lucru trebuie să se fi întâmplat doar la scurt timp după experienţa din cap.17, deoarece ambele evenimente au avut loc cu un an înainte de naşterea lui Isaac (vezi cap. 17,21; 18,10.14). Pentru ,,stejarii din Mamre”, care înseamnă o pădurice aproape de Hebron, vezi comentariul pentru cap. 13,18.

În tot cuprinsul capitolul al 18-lea, se observă că, în timp ce Moise se referă în mod constant la vizitatorul divin al lui Avraam ca fiind ,,Domnul”, Yahweh, ,,Iehova”, Avraam i se adresează întotdeauna cu ,,Doamne”, ’Adonai, ,,Domnule” (vezi comentariul pentru v.3).

Zăduful zilei. Probabil că expresia indică amiaza (vezi 1 Samuel 11,11) şi ,,răcoarea zilei”, literal ,,vântul” zilei (Geneza 3,8), se referă la după-amiaza mai târziu, sau seara. Termenul ebraic obişnuit pentru amiază este şohorayim (cap. 43,6), o formă compusă din două părţi care literal înseamnă timpul ,,îndoitei”, adică, ,,acelei mai mari” lumini. O expresie poetică se referă la amiază literal ca la ,,miezul zilei” (Proverbe 4,18), pentru că soarele ajunge atunci la zenit. Noi vorbim de ,,miezul zilei”. Cu această ocazie, poate că Avraam prânzise şi se odihnea, pentru că la sosirea vizitatorilor lui a fost necesar să înceapă pregătiri pentru a li se servi masa.



18:2 Avraam a ridicat ochii, şi s-a uitat: şi iată că trei bărbaţi stăteau în picioare lângă el. Când i-a văzut, a alergat înaintea lor, de la uşa cortului, şi s-a plecat până la pământ.

Trei bărbaţi stăteau lângă el. Astfel începe relatarea celei de-a şasea arătări a Domnului înaintea lui Avraam (vezi comentariul pentru cap. 17,1). Unii comentatori i-au luat pe cei trei ,,bărbaţi” drept cele trei Persoane ale Dumnezeirii. Această părere pare neîntemeiată, deoarece la doi din cei trei se face referire ca fiind îngeri (Geneza 19,1.15; Evrei 13,2) şi oameni (Geneza 19,10.12.16). De aceea, se pare că este cel mai bine a vedea în cei trei ,,bărbaţi”, pe Domnul şi doi îngeri.

Când i-a văzut. Avraam încă nu le cunoştea identitatea. El a văzut numai trei călători străini obosiţi, căutând hrană şi loc pentru odihnă. Cu o adevărată politeţe orientală, el aleargă înaintea lor spre a le oferi confortul căminului său, plecându-se până la pământ înaintea lor, conform obiceiului din răsărit. Această formă de salut în nici un caz nu indică faptul că Avraam L-a recunoscut pe Iehova ca fiind unul dintre cei trei. El a făcut acelaşi lucru şi în prezenţa vecinilor săi hetiţi (cap. 23,7.12). Tot aşa, Iacov s-a plecat cu faţa la pământ înaintea lui Esau (cap. 33,3), Iosif înaintea tatălui său (cap. 48,12), Solomon înaintea mamei sale (1 Regi 2,19) şi fiii proorocilor înaintea lui Ilie (2 Regi 2,15).



18:3 Apoi a zis: Doamne, dacă am căpătat trecere în ochii Tăi, nu trece, rogu-Te, pe lângă robul Tău.

Doamne. Faptul că Avraam a adresat invitaţia sa unuia dintre străini este considerat de unii comentatori ca un indiciu că Avraam l-a recunoscut pe unul dintre ei ca Iehova. Probabil că unul dintre ei îi întrecea pe ceilalţi la înfăţişare, sau că mergea în faţă ca şef al grupei, cu rezultatul că Avraam şi-a îndreptat atenţia către acesta. Este de observat în plus, că termenul ebraic tradus aici ,,Doamne” nu este consacratul Yahweh, ci ’adonai, echivalent cu ,,Domnule”, o respectuoasă formă de salut.

Dacă am căpătat trecere în ochii tăi. Această expresie era folosită în mod frecvent de o persoană care vorbeşte cu alta de rang mai mare, sau cu una pe care doreşte să o onoreze în mod deosebit. Aceasta nu înseamnă că Avraam a recunoscut pe unul din bărbaţi ca fiind Dumnezeu. Tot astfel i s-a adresat Laban lui Iacov (cap. 30,27), Iacov lui Esau (cap. 32,5; 33,8, 10, 15), Sihem lui Iacov (cap. 34,11), egiptenii lui Iosif (cap. 47,25) şi Iacov lui Iosif (cap. 47,29). Multe alte exemple arată că aceasta a fost o formulă obişnuită.

Nu trece... pe lângă robul tău. Cu ospitalitatea şi atracţia tipic orientale, Avraam i-a invitat pe străini să se oprească timp destul de îndelungat spre a se odihni. Se pare că Avraam a fost unul dintre aceia care a ,,găzduit fără să ştie pe îngeri” (Evrei 13,2). Această experienţă dovedeşte că Avraam a practicat în mod obişnuit ospitalitatea faţă de străini. Deşi la început aceste persoane îi erau cu totul necunoscute, salutul său a fost atât de plin de respect, ca şi când ar fi sosit un sol mai dinainte, ca să anunţe identitatea şi intenţia lor de a-i face o vizită. Aceia care sunt gata să arate amabilitate faţă de străini şi călători, pe neaşteptate pot fi favorizaţi cu prezenţa de oaspeţi care au puterea să acorde o binecuvântare deosebită (vezi Luca 24,29).



18:4 Îngăduie să se aducă puţină apă, ca să vi se spele picioarele; şi odihniţi-vă sub copacul acesta.

Să vi se spele picioarele. Avraam aminteşte pentru prima dată de spălarea cu apă a picioarelor călătorilor obosiţi, un aspect necesar al ospitalităţii în unele ţări răsăritene până în ziua de azi. În timp ce se odihneau sub un pom, el avea să le pregătească o masă. După aceea, ei puteau să plece mai departe şi să-şi continue călătoria.

18:5 Am să mă duc să iau o bucată de pâine, ca să prindeţi la inimă, şi după aceea vă veţi vedea de drum; căci pentru aceasta treceţi pe lângă robul vostru. Fă cum ai zis, i-au răspuns ei.

Verset ce nu a fost comentat.

18:6 Avraam s-a dus repede în cort la Sara, şi a zis: Ia repede, trei măsuri de făină albă, frământă, şi fă turte.

Ia repede. Ca un şeic beduin de astăzi, Avraam s-a adresat soţiei sale să ia trei ,,măsuri”, se’im (sau aproximativ 22 l) de făină fină şi să coacă turte. Coacerea se făcea pe piatră încinsă. ,,Untul” era lapte covăsit, considerat ca delicatesă chiar şi azi în multe ţări orientale. Lista de bucate enumerate în acest verset şi în celelalte două următoare au oferit o abundentă şi mulţumitoare masă. Avraam le-a dat ce a avut mai bun.

18:7 Şi Avraam a alergat la vite, a luat un viţel tânăr şi bun, şi l-a dat unei slugi să-l gătească în grabă.

Verset ce nu a fost comentat.

18:8 Apoi a luat unt şi lapte, împreună cu viţelul pe care-l gătise, şi l-a pus înaintea lor. El însuşi a stat lângă ei, sub copac, şi le-a slujit până ce au mâncat.

Au mâncat. Oaspeţii cereşti ai lui Avraam au mâncat într-adevăr hrana pe care o pregătise pentru ei, după cum mai târziu a făcut Hristos, la arătarea Sa înălţată şi proslăvită, spre a dovedi realitatea învierii Sale (Luca 24,21-43). Acceptarea ospitalităţii lui Avraam din partea lui Hristos şi a îngerilor poate că trebuia să-i dovedească lui Avraam că vizita lor la cortul său de la Mamre nu era un vis sau o vedenie, ci o experienţă adevărată.



18:9 Atunci ei i-au zis: Unde este nevasta ta Sara? Uite-o în cort, a răspuns el.

Unde este... Sara? Avraam a stat lângă ei şi le-a slujit în timp ce au mâncat (v.8). După ce au mâncat, ei s-au informat despre Sara. O cerere de felul acesta incontestabil nu corespundea cu obiceiul oriental. Străinii nu trebuiau nici să cunoască, nici să folosească numele unei soţii. Faptul că ei cunoşteau numele ei probabil că i-a sugerat lui Avraam că oaspeţii săi erau mai mult decât oameni, iar cererea lor a lăsat să se înţeleagă că vizita lor avea de-a face cu ea. Conversaţia care a avut loc a clarificat identitatea lor, iar din făgăduinţa repetată acum, Avraam a recunoscut în mod sigur pe ,,Unul” care mai înainte i se adresase de cinci ori. Aceasta a fost prima ocazie pe care o avusese Sara să asiste personal la una dintre manifestările divine de care a avut parte soţul ei. Avraam deja ştia şi credea (Romani 4,19.20). Din aceste fapte şi din Geneza 18,9-15, reiese că această vizită a fost destinată spre a o pregăti pe Sara pentru experienţa supremă a vieţii ei – naşterea întâiului ei născut şi a singurului ei fiu.



18:10 Unul dintre ei a zis: La anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce negreşit la tine; şi iată că Sara, nevasta ta, va avea un fiu. Sara asculta la uşa cortului, care era înapoia lui.

La anul pe vremea aceasta. Aceasta poate să indice un an, după cum se înţelege din Romani 9,9 şi după cum este redat în LXX, sau poate că se referă la perioada normală de sarcină, 9 luni. Şi într-un caz şi în altul, în acea vreme, Sara avea să dea naştere unui fiu.

Sara asculta. Sara stătea după perdelele cortului, după cum este obiceiul femeilor arabe din vremuri străvechi. Oprite de a se amesteca în mod liber cu bărbaţii, inclusiv oaspeţii, şi îndeosebi dacă erau străini, dar cu toate acestea foarte mult interesate de conversaţiile lor, femeile beduine se găsesc de obicei aproape de uşa cortului, fără a fi însă văzute. Deşi nu pot fi văzute, ele aud de obicei tot ce vorbesc vizitatorii şi îi observă îndeaproape. Amintirea numelui ei trebuie să o fi surprins pe Sara, ca şi pe Avram. Cu ce atracţie puternică şi atenţie extaziată trebuie să fi urmărit ea înştiinţarea că urma să aibă un fiu.



18:11 Avraam şi Sara erau bătrâni, înaintaţi în vârstă; şi Sarei nu-i mai venea rânduiala femeilor.

Avraam şi Sara erau bătrâni. Ca şi Avraam la descoperirea de mai înainte, tot aşa nici Sara nu putea crede că făgăduinţa făcută se va împlini vreodată. De 25 de ani o auzise repetându-se, însă pentru ea zilele fuseseră prelungite dincolo de credibilitate şi fiecare din viziunile lui Avraam, după cât se părea, dăduseră greş rând pe rând. Ca rezultat al viziunii precedente (cap. 17), îndoiala lui Avram se schimbase în credinţă şi, cu această ocazie, nu există nici o dovadă de îndoială din partea lui, aşa cum observă cu claritate Pavel (Romani 4,19, 20).



18:12 Sara a râs în sine, zicând: Acum, când am îmbătrânit, să mai am pofte? Domnul meu bărbatul de asemenea este bătrân.

Sara a râs. Cu ocazia descoperirii divine de mai înainte Avraam râsese (vezi comentariul pentru cap. 17,17). Acum a râs Sara, probabil exprimând amărăciunea şi necredinţa ei, la gândul că împrejurările aveau să fie altele. Printr-un râs pe jumătate ironic, pe jumătate cuprins de dor tăcut, ea a dat expresie cugetului ,,e prea frumos, ca să fie adevărat” (vezi Ezechiel 12,22-28).

Domnul meu. În contrast cu părerile greşite ale Sarei, respectuoasa ei supunere faţă de Avraam este vrednică de lăudat. Chiar şi când vorbea cu sine, ea se referă la el ca la ,,Domnul meu”, fapt pentru care Noul Testament o prezintă ca pe un exemplu de virtute a soţiei creştine (1 Petru 3,6).



18:13 Domnul a zis lui Avraam: Pentru ce a râs Sara, zicând: Cu adevărat să mai pot avea copil eu, care sunt bătrână?

Verset ce nu a fost comentat.

18:14 Este oare ceva prea greu pentru Domnul? La anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, şi Sara va avea un fiu.

Este oare ceva prea greu. Vălul anonimatului a fost acum complet înlăturat, iar vorbitorul S-a descoperit în mod clar ca fiind Domnul. Este interesant a se observa că, deşi această descoperire divină a fost intenţionată mai mult în folosul Sarei, decât al lui Avraam, deoarece el deja ştia şi credea, Domnul nu S-a adresat direct către Sara, până ce nu i-a vorbit ea mai întâi. În loc să i se adreseze Sarei, el îl întreabă pe Avraam dacă este ceva ce ar putea fi prea greu pentru Domnul. În primul rând trebuia să fie mustrată necredinţa Sarei şi întărită credinţa ei că Dumnezeu a vorbit astfel. Unde lipseşte puterea şi înţelepciunea omenească şi unde naturii slăbite îi lipseşte capacitatea de a acţiona, acolo Dumnezeu are încă destulă putere spre a face ca lucrurile să se întâmple conform cu planurile voinţei Sale divine. De fapt, El îngăduie adesea ca împrejurările să ajungă la un astfel de impas, încât neputinţa omenească să iasă la iveală, în contrast evident cu Atotputernicia Sa.



18:15 Sara a tăgăduit, şi a zis: N-am râs. Căci i-a fost frică. Dar El a zis: Ba da, ai râs.

Sara a tăgăduit. Tăgăduirea Sarei arată că râsul şi observaţia ei din v.12 de-abia au fost audibile, dacă au fost, şi că ea nu s-a gândit ca vreunul din ei să fi auzit. Acum, i-a vorbit direct străinului, fie rămânând după perdelele cortului, fie ieşind afară. Frica de ofensa oaspeţilor şi de a fi descoperite simţămintele ei tainice a dus-o la tăgăduire. Neaşteptata conştienţă a descoperirii a dus-o într-un moment de confuzie, din care a considerat că poate să scape pe calea minciunii.

,,Ba da, ai râs”. Cu naturaleţe deschisă, asemănătoare aceleia cu care s-a adresat primului vinovat din Eden, Dumnezeu a declarat în mod solemn şi fără echivoc dezminţirea ei ca fiind falsă. Tăcerea care a urmat este dovadă convingătoare, în timp ce eventuala concepere a lui Isaac implică pocăinţă şi iertare.



18:16 Bărbaţii aceia s-au sculat să plece, şi s-au uitat înspre Sodoma. Avraam a plecat cu ei, să-i petreacă.

Bărbaţii aceia s-au sculat. Odihniţi şi reînvioraţi, cei trei vizitatori cereşti erau gata să continue călătoria lor. Destinaţia lor este acum amintită pentru prima dată. Dacă Sodoma şi cetăţile surori ale ei au fost în valea care formează acum partea de sud a Mării Moarte (vezi comentariul pentru cap. 14,3), atunci acestea erau la vreo 40 de km de Hebron – o călătorie de o zi bună. Având în vedere că oaspeţii lui Avram sosiseră la amiază, şi fără îndoială că au petrecut mai multe ceasuri la el, plecare lor probabil că a avut loc târziu, după-amiaza.

Avraam a plecat cu ei. Potrivit unui vechi obicei de prietenie, care a continuat până în vremurile Noului Testament (Romani 15,24; 1 Corinteni 16,11; Fapte 20,38; 3 Ioan 6), Avraam i-a însoţit pe oaspeţii săi o scurtă distanţă. În ţările orientale încă se mai obişnuieşte ca la plecare oaspeţii să fie însoţiţi în drumul lor, distanţa arătând gradul de respect şi cinste pe care gazda doreşte să li-l arate. O veche tradiţie pretinde că Avraam a mers până la Cafar-Baruha, un loc muntos, aproximativ 7 sau 8 km de drum est-nord-est de Hebron, unde se putea vedea Marea Moartă. Poate că din acest loc, Avraam şi oaspeţii săi au privit cetăţile prospere ale câmpiei.

18:17 Atunci Domnul a zis: Să ascund Eu oare de Avraam ce am să fac?

Să ascund Eu oare de Avraam? Avraam este numit în Scripturi prietenul lui Dumnezeu (2 Cronici 20,7; Isaia 41,8). Deoarece el beneficia de o aşa de mare prietenie şi favoare divină, Dumnezeu a considerat că este bine să-i împărtăşească o cunoaştere mai îndeaproape a planurilor şi căilor Sale. Tot aşa, El le-a încredinţat soliile Sale profeţilor despre care spune că stau în sfatul Său, sau taina Sa (Ieremia 23,18-22; Amos 3,7). Domnul vorbeşte astfel, referindu-se în mod deosebit la lucrările judecăţii asupra pământului.



18:18 Căci Avraam va ajunge negreşit un neam mare şi puternic, şi în el vor fi binecuvântate toate neamurile pământului.

Un neam mare şi puternic. Referindu-se la primele făgăduinţe făcute cândva lui Avraam (cap. 12,2), Dumnezeu explică de ce este potrivit şi se cuvine a-l informa despre judecata care urma să se abată asupra cetăţilor din câmpie. În mod teoretic, toată ţara îi aparţinea lui Avraam. Dacă Dumnezeu, ca partener mai mare al legământului, avea de gând să pornească la acţiune, păgubind o anumită parte a acesteia, Avraam ca un partener mai tânăr, încercat şi credincios, trebuia să fie informat despre aceasta. De fapt, era important ca Avraam să înţeleagă şi să aprobe acţiunea care trebuia să aibă loc, deoarece aceasta îl cuprindea şi pe Lot şi familia sa, unii dintre ei urmând a-şi pierde, ca rezultat, viaţa.



18:19 Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit

Căci Eu îl cunosc. În Avraam se putea avea încredere. El nu Îl va trăda pe Dumnezeu. Frumos omagiu adus vârstnicului patriarh. Achitarea în mod inteligent de sarcina pusă de cer asupra sa cerea ca el să se împărtăşească de o cunoaştere a intenţiilor lui Dumnezeu. Urmaşii lui Avraam trebuiau de asemenea să înţeleagă, ca să nu împărtăşească soarta Sodomei şi a Gomorei. Era de datoria lui să le transmită generaţiilor viitoare ceea ce cunoştea despre legăturile lui Dumnezeu cu neamul omenesc. Legile morale şi ceremoniale ale lui Dumnezeu făceau, de asemenea, parte din moştenirea sfântă pe care Avraam trebuia să o transmită generaţiilor viitoare. Avraam nu numai că se ruga împreună cu familia sa, ci şi mijlocea pentru ei ca preot, o practică urmată de alţi patriarhi şi bărbaţi sfinţi din vechime (vezi Iov 1,5). Ca profet, el a instruit familia atât în ce priveşte teoria, cât şi practica religioasă, cu evidenţiind virtuţile practice. El şi-a învăţat familia nu numai pentru a cunoaşte aceste lucruri, ci şi pentru a le îndeplini. Ca soţ binevoitor, tată şi supraveghetor, el a dat

o îndrumare pozitivă vieţii sociale şi religioase a marii sale familii.

Dumnezeu Se putea încrede în Avraam pentru că el avea ,,să poruncească” familiei sale, nu prin metode dictatoriale, ci prin porunci clare şi exemple consecvente. În educarea copiilor, fiecare cuvânt, privire şi faptă îşi au are efectul lor. În multe cămine există puţină educaţie prin metoda instruirii, sau prin cea a exemplului. Părinţii sunt făcuţi răspunzători pentru faptul că le-a fost dată încredinţarea sfântă a copiilor şi, de aceea, trebuie să combine fermitatea cu iubirea, aşa cum a făcut-o Avraam. Această însărcinare de educare a copiilor pe calea pe care trebuie să meargă nu poate fi transmisă altuia, tutore sau învăţător, fără pericolul de a suferi o pierdere. Influenţa învăţătorilor evlavioşi nu este de aşteptat să înlocuiască, ci mai degrabă să suplimenteze educaţia din cămin. Fiecare îşi are locul ei, şi este incompletă fără ajutorul celeilalte.



18:20 Şi Domnul a zis: Strigătul împotriva Sodomei şi Gomorei s-a mărit, şi păcatul lor într-adevăr este nespus de greu.

Strigătul... Sodomei şi Gomorei. Acesta se referă la răutatea excesivă care predomina în cetăţile din câmpie (vezi cap. 13,12). Limita îndurării şi îndelungii răbdări a lui Dumnezeu fusese acum atinsă. Deşi căile oamenilor din câmpie fuseseră rele de multă vreme, Dumnezeu le-a acordat

o perioadă de har în timpul căreia El nu S-a lăsat fără martori. Viaţa neprihănită a lui Lot le-a oferit un exemplu despre cum trebuiau să trăiască, însă acesta nu a avut nici o influenţă asupra lor (vezi 2 Petru 2,7, 8). Legăturile de mai înainte ale lui Avraam cu ei îi puseseră în contact cu adevăratul Dumnezeu (vezi Geneza 14,22). Dar totul a fost nefolositor. Păcatul lor, care era ,,foarte grav”, literal ,,foarte greu”, striga către cer pentru pedeapsă. Lumea din zilele noastre a ajuns aproape aceeaşi adâncime a răului (vezi Luca 17,28-32; 5T 208).



18:21 De aceea Mă voi pogorî acum să văd dacă în adevăr au lucrat în totul după zvonul venit până la Mine; şi dacă nu va fi aşa, voi şti.

Mă voi pogorî acum să văd. Prin aceasta nu se înţelege că Dumnezeu nu a fost pe deplin informat despre cele ce se petreceau în Sodoma (vezi cap. 13,13). Ca în cazul turnului Babel (vezi cap. 11,5), Dumnezeu a menajat concepţia omului despre dreptatea divină, lămurindu-l pe Avraam că hotărârea de a nimici Sodoma nu era arbitrară, ci întemeiată pe necesitate. De aceea, nu există nici o contradicţie între anunţarea intenţiilor Sale de a face investigaţii personale în Sodoma şi certitudinea judecăţii cuprinsă deja în v.17.



18:22 Bărbaţii aceia s-au depărtat, şi au plecat spre Sodoma. Dar Avraam stătea tot înaintea Domnului.

Avram stătea tot înaintea Domnului. Doi dintre vizitatorii cereşti ai lui Avraam l-au părăsit şi au coborât în câmpie (vezi cap. 19,1). Domnul însă a rămas în urmă pentru a discuta cu Avraam.



18:23 Avraam s-a apropiat, şi a zis: Vei nimici Tu oare şi pe cel bun împreună cu cel rău?

Avraam s-a apropiat. Această expresie se pare că indică mai mult decât o simplă apropiere fizică de Domnul. Cuvântul ebraic tradus ,,s-a apropiat” este uneori folosit spre a indica o întindere a braţelor din toată inima către Dumnezeu în pocăinţă şi închinare (Exod 30,20; Isaia 29.13; Ieremia 30,21). Acelaşi gând este exprimat la fel în Noul Testament (vezi Evrei 4,16; 10,22; Iacov 4,8).

Vei nimici Tu oare? Acest interes personal pentru semenii săi este una dintre sublimele trăsături de caracter ale lui Avraam. Mijlocirea lui în favoarea lor este una dintre numeroasele situaţii asemănătoare raportate în Scriptură (vezi Exod 32,11–32; Iov 42,10; Ezechiel 14,14; Daniel 9,3–19; Luca 23,34; Fapte 7,60). Avraam era mişcat nu numai din cauza legăturilor sale cu Lot, ci dintr-un adânc simţământ de compasiune faţă de mulţi dintre locuitorii Sodomei, cu care făcuse cunoştinţă personal, cu ocazia salvării lor din mâinile regilor mesopotamieni. Avraam trebuie să fi avut un motiv să creadă că unii dintre locuitorii din câmpie fuseseră influenţaţi în mod favorabil prin lucrarea lui de mai înainte în favoarea lor. Deşi este evident că Lot nu a fost uitat, numele lui nu este niciodată amintit. Compătimirea lui Avraam a fost, probabil, sporită şi intensificată prin amintirea propriei nevoi de harul iertător prin împrejurările de mai înainte.

Această întrebare presupune că Dumnezeu, în conformitate cu hotărârea din Geneza 18,17, îi explicase patriarhului intenţia sa de a nimici cetăţile din câmpie. Scopul său nu era numai păstrarea unei rămăşiţe credincioase, care putea fi găsită în cetăţile condamnate, ci o perioadă de încercare mai îndelungată pentru întreaga populaţie. Înţelegând, totuşi, că este un lucru hotărât ca bogatele, dar nelegiuitele cetăţi din câmpie să fie nimicite, Avraam a continuat să întrebe cu îndrăzneală, dacă Domnul ţinuse seama de soarta celor drepţi în nimicirea generală a celor răi. Aici Avraam a apelat la harul îndurător al lui Dumnezeu.



18:24 Poate că în mijlocul cetăţii sunt cincizeci de oameni buni: îi vei nimici oare şi pe ei, şi nu vei ierta locul acela din pricina celor cinci zeci de oameni buni, care sunt în mijlocul ei?

Verset ce nu a fost comentat.

18:25 Să omori pe cel bun împreună cu cel rău, aşa ca cel bun să aibă aceeaşi soartă ca cel rău, departe de Tine aşa ceva! Departe de Tine! Cel ce judecă tot pământul nu va face oare dreptate?

Cel ce judecă? Singur Dumnezeu este judecătorul tuturor oamenilor. Adresându-I-se astfel, Avraam scoate în evidenţă că el Îl recunoştea pe Acela în faţa căruia stătea, ca fiind Fiinţa supremă. Acum el a apelat nu la iertarea şi harul lui Dumnezeu, ci la echitatea absolută. Acest principiu fusese dovedit de Dumnezeu prin prelungirea punerii la probă a amoriţilor cu încă patru sute de ani. Nelegiuirea lor ,,nu şi-a atins încă vârful” (cap. 15,16). Când Dumnezeu a consimţit să cruţe Sodoma dacă s-ar fi găsit înăuntrul porţilor ei numai 10 credincioşi, El a urmat aceleaşi principii.



18:26 Şi Domnul a zis: Dacă voi găsi în Sodoma cincizeci de oameni buni în mijlocul cetăţii, voi ierta tot locul acela din pricina lor.

Voi ierta. Dumnezeu a acceptat condiţia pusă de Avraam, nu ca pe un fapt de dreptate, ci ca

o exercitare a îndurării. Dreptatea cerea păstrarea celor drepţi, însă numai îndurarea poate să îi ocrotească pe cei răi. De asemenea, probabil că prezenţa unei grupe de 50 de credincioşi le-ar prezenta celorlalţi speranţă de pocăinţă. Dumnezeu a împărtăşit raţionamentul lui Avraam şi S-a arătat binevoitor să acorde îndurare celor care nu o meritau de dragul celor ,,cincizeci de oameni buni”.



18:27 Avraam a luat din nou cuvântul, şi a zis: Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului, eu care nu sunt decât praf şi cenuşă.

Decât praf şi cenuşă. În această expresie, ’aphar wa’epher, Avraam foloseşte două cuvinte ebraice asemănătoare ca pronunţie şi înrudite ca sens. Aceste cuvinte dau pe faţă profunda umilinţă a sufletului pe care a simţit-o în prezenţa lui Dumnezeu. El a înţeles prea bine originea sa smerită şi faptul că era destinat să se reîntoarcă în substanţa din care fusese luat (vezi cap. 3,7.19).



18:28 Poate că din cincizeci de oameni buni vor lipsi cinci: pentru cinci, vei nimici Tu oare toată cetatea? Şi Domnul a zis: N-o voi nimici, dacă voi găsi în ea patruzeci şi cinci de oameni buni.

Poate că. Patriarhul a prezentat cazul său cu îndemânatic tact oriental. Prima sa estimare ipotetică a numărului sodomiţilor evlavioşi a fost într-adins destul de mare pentru a obţine un răspuns favorabil. Înţelegând însă că acest număr era probabil prea mare, el a dat dovadă iarăşi de

o rară diplomaţie. În loc să pledeze pentru salvarea cetăţii pe baza a 45 de oameni buni, el s-a pronunţat împotriva ideii că cetatea ar putea fi nimicită din cauza lipsei celor 5. Încurajat de răspunsul continuu binevoitor al lui Dumnezeu, el a devenit tot mai îndrăzneţ, micşorând numărul oamenilor credincioşi, care, după părerea lui, ar trebui să fie suficient pentru a salva cetatea.

Avraam nu a cerut cruţarea necondiţionată a cetăţii, ci numai păstrarea ei pe temeiul anumitor condiţii. Ar fi necugetat să se speculeze despre ce s-ar fi întâmplat dacă el ar fi continuat şi ar fi redus numărul la mai puţin de 10. Poate că Avraam s-a simţit sigur oprindu-se cu numărul aici; în afară de Lot, soţia sa şi două fiice de acasă, nu erau acolo fiicele căsătorite ale lui Lot şi familiile lor (vezi cap. 19,14.15)? Plecând de la un număr cu care a crezut că va obţine un răspuns favorabil, probabil că Avraam a intenţionat la început să-l micşoreze, până când i s-a părut că există speranţe de asigurare a unui astfel de răspuns. Iar îndurarea divină a răspuns fără ezitare la mijlocirea lui Avraam.



18:29 Avraam I-a vorbit mai departe, şi a zis: Poate că se vor găsi în ea numai patruzeci de oameni buni. Şi Domnul a zis: N-o voi nimici pentru cei patruzeci.

Verset ce nu a fost comentat.

18:30 Avraam a zis: Să nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi. Poate că se vor găsi în ea numai treizeci de oameni buni. Şi Domnul a zis: N-o voi nimici, dacă voi găsi în ea treizeci de oameni buni.

Verset ce nu a fost comentat.

18:31 Avraam a zis: Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului. Poate că se vor găsi în ea numai douăzeci de oameni buni. Şi Domnul a zis: N-o voi nimici, pentru cei douăzeci.

Verset ce nu a fost comentat.

18:32 Avraam a zis: Să nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate că se vor găsi în ea numai zece oameni buni. Şi Domnul a zis: N-o voi nimici, pentru cei zece oameni buni.

Verset ce nu a fost comentat.

18:33 După ce a isprăvit de vorbit lui Avraam, Domnul a plecat. Şi Avraam s-a întors la locuinţa lui.

Avraam s-a întors. Orice om care Îl iubeşte într-adevăr pe Dumnezeu îl va iubi şi pe aproapele său şi, dacă este nevoie, va suferi pagubă spre a promova bunăstarea aproapelui său. Noi nu putem să-i împiedicăm pe oameni că păcătuiască împotriva lui Dumnezeu, însă putem mijloci pentru ei şi putem pleda în favoare lor. Dumnezeu este foarte mulţumit cu o astfel de mijlocire, pentru că aceasta reflectă iubirea cea mare a inimii Sale. Ce folos are adesea rugăciunea puternică a celui credincios! Când Avraam s-a apropiat de Dumnezeu din iubire şi credinţă, mijlocind smerit pentru păcătoşi, Dumnezeu S-a apropiat de el din îndurare, aprobând fiecare cerere cu bunăvoinţă. Aceeaşi experienţă îi aşteaptă astăzi pe aceia care merg pe urmele părintelui credincioşilor.

Comentariile lui Ellen G. White

1-33 PP 138-144

1-7 ML 192

1-8 PP 138; 6T 341

2,8 GC 631

17 PP 139

18 PK 368

19 AA 133; AH 184, 317; CSW 50; Ed 187; FE 286; MH 390; ML 124; PP 140, 142, 144, 575; Te 290; TM 342; IT 118, 218, 405; 5T 214, 424, 494, 499, 547; 7T

91, 148, 196, 211; 8T 189; 9T 283

20 Ev 25; PP 139

21,25,27 PP 139

32 5T 714


Printable Mode

Seek to any passage:


Book:
Chapter:
Paragraph:

Search the text:


Search in:
Terms:
Case insensitive:


Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here. Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.

Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.

1. Install a Zip Utility from Android Market.

2. Install a File Manager from Android Market.

3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.

4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).

5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.

6. Launch PhoneMe from your smartphone.

7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.

8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.


How to install the application in Java Mobile enabled phones

It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP) technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.

A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).

The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version. Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain the software to be installed on your mobile phone.

I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing, to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.

There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor) files. These JAD files has to be uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).

There are different methods to download the applications in your mobile phone as follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid

Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of the software.


1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
 

If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is enough to access https://biblephone.intercer.net/wap/  from the browser of the mobile phone, and to access the desired Bible version, and then to make an option about MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more). After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile phone.

Many phones have only this option for installing JAVA appplications.

2. By using the infrared port of the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.

If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared port of the computer (preferable laptop).

c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g. on the games or applications directories). After you made this selection, the file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have larger fonts, full screen display etc.

3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check if exists).

4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
On this case the steps are as follows:

a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next, you will start the synchronization / data transfer application and download the JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in the games or applications directories. Next, you will have to select for run the JAR desired file.

5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to download and run Java applications.


Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific models.

Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).

Multilingual Online Ebooks

It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.


Select another version:



Source: Text from read this link, compiled by biblephone2008@gmail.com





free counters

Locations of visitors to this page






If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here. May God bless you in studying the Holy Scriptures.



Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: