17:21 Dar legământul meu îl voi încheia cu Isaac, pe care ţi-l va naşte Sara la anul pe vremea aceasta.
Cu Isaac. Repetând declaraţia din v.19, Dumnezeu îl asigură pe Avraam că Isaac, nu Ismael, avea să fie fiul legământului. În timp ce Ismael trebuia să se împărtăşească, în general, din binecuvântările făgăduite lui Avraam, urmaşii lui Isaac aveau să devină suficient de numeroşi pentru a stăpâni ţara Canaanului. În mod deosebit, legământul, cu toate binecuvântările lui spirituale şi materiale, era pentru fiul Sarei, Isaac, şi pentru urmaşii săi. Istoria de mai târziu a acestor doi fii justifică pe deplin alegerea a unuia şi respingerea celuilalt. Chiar dacă Agar ajunsese să creadă în adevăratul Dumnezeu, influenţa educaţiei ei egiptene de mai înainte s-a dovedit a fi hotărâtoare în viaţa lui Ismael şi a fiilor ei, pentru că descendenţii săi au devenit păgâni.
Pe vremea aceasta. La făgăduinţa despre fiu este acum adăugată o limită de timp. Nu mai putea să existe nici un loc pentru incertitudine. După o aşteptare de aproape 25 de ani de la prima făgăduinţă, însoţită de credinţă şi îndoială, Avraam a aflat că timpul avea să se încheie curând.