17:18 Şi Avraam a zis lui Dumnezeu: Să trăiască Ismael înaintea Ta!
,,Să trăiască Ismael înaintea Ta!” Această mijlocire sugerează că, de la naşterea lui Ismael, Avraam se agăţase cu putere şi fără întrerupere de speranţa că acest fiu ar putea să fie moştenitorul făgăduit. Orb faţă de posibilitatea Sarei de a-i dărui un fiu la vârsta ei înaintată, Avraam mijloceşte în favoarea lui Ismael. Avraam ar fi mulţumit să-l accepte, fiul propriei plănuiri, chiar în locul celui născut de Sara. Mai mult, acesta lucru l-ar scoate din încurcătura de a renunţa la planul lui pentru Ismael, făcut public, de a fi moştenitorul său (vezi PP 146).