14:20 Binecuvântat să fie Dumnezeul Cel Preaînalt, care a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale! Şi Avram i-a dat zeciuială din toate.
Zeciuială din toate. Faptul că Avram, nu Melhisedec, a fost cel care a dat zeciuială este afirmat în mod clar în Evrei 7,4. Darea zecimii din prada luată de la inamic era o recunoaştere a preoţiei divine a lui Melhisedec şi dovedeşte că Avram cunoştea bine sacra instituţie a plătirii zecimii.
Aceasta este prima menţiune despre zecime de repetate ori recunoscută atât în cuprinsul Vechiului, cât şi al Noului Testament ca o poruncă divină (vezi Geneza 28,22; Levitic 27,30–33; Numeri 18,21–28; Neemia 13,12; Matei 23,23; Evrei 7,8). Faptul că Avram a plătit zecime dovedeşte în mod clar că această întocmire nu a fost un mijloc ulterior pentru a se purta de grijă serviciului jertfelor, ci a fost o practică divină instituită din cele mai vechi timpuri. Dând lui Dumnezeu o zecime din venitul său, credinciosul recunoaşte proprietatea lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor sale. Avram, despre care Dumnezeu a mărturisit că el păzise toate poruncile, ordinele şi legile sale (Geneza 26,5), a împlinit în mod conştiincios toate obligaţiile sale religioase. Una dintre ele era să-I dea înapoi Domnului a zecea parte din venitul său. În această faptă, părintele credincioşilor a dat un bun exemplu pentru toţi aceia care doresc să-I servească lui Dumnezeu şi să se împărtăşească de binecuvântarea divină. Ca în zilele din vechime, făgăduinţele lui Dumnezeu pentru aducerea cu credincioşie a zecimii sunt încă valabile (vezi Maleahi 3,10). Dumnezeu este încă gata să împlinească făgăduinţele Sale şi să-i binecuvânteze din belşug pe aceia care, asemenea lui Avraam, îi aduc înapoi o zecime credincioasă a câştigului lor.