14:14 Cum a auzit Avram că fratele său fusese luat prins de război, a înarmat trei sute optsprezece din cei mai viteji slujitori ai lui, născuţi în casa lui, şi a urmărit pe împăraţii aceia până la Dan.
Slujitori ai lui. Avram este singurul patriarh care apare în rolul de conducător militar. El nu a pierdut timpul cu pregătirile pentru a-l scăpa pe nepotul său, ci a pornit de îndată în urmărire cu slujitorii săi şi aceia ai prietenilor lui amoriţi (v.24). Cuvântul ebraic tradus aici ,,slujitori instruiţi” (engleză) nu se mai întâlneşte niciunde în Biblie, ci este identificat într-o scrisoare din Taanah din secolul al XV-lea î.Hr. ca fiind un cuvânt canaanit şi înseamnă ,,slujitori”. Pentru că erau născuţi în casa lui, Avram putea să aibă încredere în cei 318 de ,,slujitori” ai săi. Aceasta sugerează că Avram avea mai mult de 318 bărbaţi slujitori, dacă nu sunt cuprinşi cei pe care i-a obţinut în timpul recentei lui rămâneri în Egipt (vezi PP 141). Câţi urmăritori şi slujitori ai celor trei prieteni ai lui Avram l-au însoţit în această misiune de salvare nu se ştie, însă probabil că au alcătuit un adaos substanţial la oastea sa. Ideea că forţele lui Avram ar putea să înfrângă un vrăşmaş atât de puternic a fost, adesea, ţinta criticii. Totuşi, istoria raportează multe exemple de armate mari învinse de puteri mai mici. Mai mult, vechile oştiri erau foarte mici faţă de unităţile moderne. În bătălia de la Meghido din secolul al XV-lea î.Hr., Tutmoses al III-lea a omorât 83 de vrăşmaşi şi a luat 340 de prizonieri, iar aceasta a fost considerată o mare victorie. Scrisorile de la Tell el’Amarna din Palestina secolului al XIV-lea vorbesc de forţe armate de 40 până la 50, uneori de numai 10 la 20 de oameni, cu care regii cetăţilor palestiniene au apărat cu succes cetăţile lor. Aceste documente au adăugat mult la cunoştinţele noastre despre Palestina secolului al XIV-lea.
I-a urmărit... până la Daniel. Acest ultim nume este substituit aici, cum s-a observat în cazuri asemănătoare, în locul vechiului nume Leşen (vezi Iosua 19,47; şi cele despre Geneza 47,11). Cetatea Laiş era aşezată la picioarele Muntelui Hermon, aproximativ la 16 km nord de lacul Huleh şi, în timpurile de mai târziu, a alcătuit hotarul cel mai de nord al lui Israel. Expresia ,,de la Dan până la Beer-Şeba” arată hotarele Canaanului (vezi 2 Samuel 17,11; etc.). Armata victorioasă a împăraţilor Mesopotamiei, fiind în marşul ei spre casă, era deja destul de departe şi Avram a trebuit să străbată toată Palestina înainte de a-i lua prin surprindere.