13:18 Avram şi-a ridicat corturile, şi a venit de a locuit lângă stejarii lui Mamre, care sunt lângă Hebron. Şi acolo a zidit un altar Domnului.
Stejarii lui Mamre. Ascultând de instrucţiunile lui Dumnezeu, Avram a pornit din nou la drum. Dacă el a crezut literal cuvântul lui Dumnezeu, această călătorie l-a purtat, treptat, de-a lungul şi de-a latul ţării. În cele din urmă, Avram şi-a întins cortul lângă un crâng aproape de Hebron. Cuvântul ebraic ’elone, tradus ,,câmpie” în KJV, trebuia să fie redat prin ,,stejari” (vezi comentariul pentru cap. 12,6). Aici este folosit pluralul şi se arată în mod clar prin prezenţa unui număr de copaci mari. Această pădurice aparţinea unui conducător de trib amorit, Mamre, care mai târziu a devenit prietenul şi aliatul lui Avram (cap. 14,13.24).
Care sunt lângă Hebron. Cetatea Hebron este aşezată la peste 35 de km sud de Ierusalim pe drumul spre Beer-Şeba. Aceasta este o cetate foarte veche, fiind zidită cu şapte ani înainte de Ţoan (Tanis) din Egipt (Numeri 13,22). Deoarece data întemeierii Tanisului egiptean nu este cunoscută, această afirmaţie cronologică din cartea Numerilor este, din nefericire, lipsită de însemnătate pentru noi. Numele de Hebron a fost folosit într-o perioadă mai târzie. Pe vremea patriarhilor ea a fost cunoscută ca Chiriat-Arba sau cetatea din Arba (vezi Geneza 23,2; Iosua 14,15). Acesta este unul din multele cazuri în care scriitorii Bibliei favorizează nume contemporane ca să facă istoria mai pe înţelesul cititorilor lor.
Un altar Domnului. Ca şi mai înainte la Sihem (Geneza 12,7) şi la Betel (cap. 12,8) Avram a ridicat din nou un altar. Fiecare memorial pentru adevăratul Dumnezeu exprima recunoştinţa pentru îndurările Sale şi credincioşia faţă de principiile Sale. Faptul că vecinii amoriţi şi hetiţi ai lui Avram au ajuns prietenii săi (cap. 14,13.24; 23,7-17) poate că se datora influenţei sale sănătoase asupra lor. Se poate, de asemenea, ca ei să fi apreciat, până la un anumit punct, cel puţin faptul că binecuvântarea lui Dumnezeu era asupra lui, şi au simţit că ei s-ar putea împărtăşi de ea împreună cu el (vezi cap. 12,3). Trebuie că în inimile lor s-a stârnit convingerea că Dumnezeul căruia I se închina şi ÎI slujea Avram era într-adevăr adevăratul Dumnezeu, Creator al cerului şi al pământului. Mărturia lui Avram prin învăţătură şi exemplu în mod sigur că nu a fost fără rezultate (PP 128).Comentariile lui Ellen G. White
1-18 PP 132-134
8-11 ML 192
10 PK 229; PP 156, 174
10,11 4T 110
10-13 PP 133
12 Ev 78; MYP 419; PK 229
14-16 SR 76