12:7 Domnul S-a arătat lui Avram, şi i-a zis: Toată ţara aceasta o voi da seminţei tale. Şi Avram a zidit acolo un altar Domnului, care i Se arătase.
Domnul S-a arătat. Aceasta este a treia descoperire divină făcută lui Avram, prima din Canaan. Scopul ei a fost să-l mângâie şi să-i inspire din nou încredere şi curaj. După călătoria lungă şi grea, Avram a sosit în ţara făgăduită drept cămin pentru el şi urmaşii lui, numai pentru a o găsi ocupată de canaaniţi. O solie care să confirme făgăduinţele făcute în Ur şi Haran urma să aducă asigurarea că luarea în stăpânire a ţării urma să aibă loc la timpul şi în felul prevăzut de Dumnezeu.
Seminţei tale. Întreaga solie constă, în ebraică, din numai cinci cuvinte, opt în KJV. Deşi este una dintre cele mai scurte descoperiri divine, ea a fost de mare însemnătate pentru Avram, acum un străin într-o ţară străină. Scurtimea ei, în nici un caz nu era proporţională cu importanţa şi valoarea ei. Era nevoie de credinţă pentru a accepta că locuitorii canaaniţi vor fi deposedaţi de cetăţile lor puternic întărite şi ţara lor va fi dată unui om lipsit de copii. Imposibilitatea aparentă a realizării unei astfel de făgăduinţe a dat pe faţă o puternică mărturie despre credinţa patriarhului.
Un altar. Pământul sfinţit prin prezenţa lui Dumnezeu, Avram l-a consacrat ca loc de închinare pentru el. Altarul ridicat şi jertfele oferite aduceau mărturie despre Dumnezeul cerului şi protestau tăcut împotriva idolatriei înconjurătoare. În felul acesta, Avram a mărturisit în mod public credinţa sa faţă de adevăratul Dumnezeu. În calitate de conducător al unei mari familii, el a simţit o răspundere faţă de slujitorii săi, ca să le imprime o mai bună cunoaştere a Dumnezeului căruia el Îi servea (cap. 18,19). Jertfa aducea mărturie despre credinţa lui Avram în moartea Fiului lui Dumnezeu ca ispăşire pentru păcate.