12:5 Avram a luat pe Sarai, nevasta sa, şi pe Lot, fiul fratelui său, împreună cu toate averile, pe care le strânseseră şi cu toate slugile pe care le câştigaseră în Haran. Au plecat în ţara Canaan, şi au ajuns în ţara Canaan.
Toate averile. Averea lui Avram şi a lui Lot se compunea mai ales din mari cirezi de vite şi turme de oi. Avram era un om înstărit (cap. 13,2), însă bogăţia lui nu s-a dovedit a fi în nici un fel o piedică în viaţa lui religioasă. Deşi este adevărat că adesea bogăţia face ca posesorul ei să se califice mult mai greu pentru Împărăţia lui Dumnezeu, nu este în nici un caz o piedică fatală (vezi Matei 19,23-26). Când un om bogat se consideră un ispravnic al lui Dumnezeu şi foloseşte bogăţia încredinţată lui pentru slava lui Dumnezeu şi pentru înaintarea împărăţiei Sale, bogăţia este o binecuvântare şi nu un blestem.
Slugile. Evreieşte nephesh. Traducerea RSV foloseşte aici cuvântul ,,persoane”. În această grupare erau unii convertiţi la Dumnezeul cel adevărat (PP 127). Aceşti convertiţi s-au ataşat de însăşi familia lui Avram şi au ajuns slujitorii săi. Se arată că atât Avram, cât şi Lot aveau păzitori de vite (Geneza 13,7). Mai târziu Avram a putut salva pe Lot cu ajutorul a 318 oameni înarmaţi şi a adus acasă pe slugi (Geneza 14,14). Acest lucru arată şi mai clar faptul că ,,slugile” erau membri ai familiei sale (vezi comentariul pentru cap. 14,14).
În ţara Canaan. Ţara Canaan cuprinde nu numai Palestina, ci şi Fenicia şi Siria de sud (vezi cap. 10,19). Inscripţiile egiptene şi nord-siriene din cel de-al doilea mileniu î.Hr. foloseau în acest sens termenul Canaan. Având în vedere că Avram urma să se stabilească în partea sudică a Canaanului – Sichem, Hebron, Gherar – el a făcut din Haran un drum de circa 725 de km. Datorită faptului că datele topografice lasă doar puţine posibilităţi alternative, itinerariul călătoriei poate fi schiţat destul de exact. Părăsind regiunea Haranului, marea caravană trebuie să fi înaintat încet spre sud de-a lungul râului Balik până ce a ajuns la Eufrat, pe cursul căruia au urmat în susul apei vreo 96 de km. Din acest punct, a trebuit să traverseze vreo 129 de km de pustie pentru a ajunge în partea de nord a râului sirian Orontes. Marea oază de la Alep se află la jumătatea drumului dintre Eufrat şi Orontes şi probabil că a fost folosită de Avram pentru odihna şi adăparea animalelor şi a oamenilor. Ajungând la Orontes, probabil că el a mers de-a lungul lui în susul apei spre sud, conducând marea caravană prin câmpia siriană, numită astăzi Beqa, aflată între munţii Liban şi Anti-Liban. Trecând de cotitura de unde Orontes curge spre nord şi Litani spre sud, a mers de-a lungul acestuia din urmă, până când caravana a ajuns în Galilea, cu terenul ei accidentat şi deluros.