12:1 Domnul zisese lui Avram: Ieşi din ţara ta, din rudenia ta, şi din casa tatălui tău, şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta.
Ieşi. De aici înainte, eroul istorisirii Genezei este Avram. Aceasta este prima revelaţie divină raportată făcută lui Avram, cu toate că se ştie din Fapte 7,2, că Dumnezeu i se arătase şi mai înainte cel puţin o dată. Cuvântul lui Iehova începe cu o poruncă, continuă cu o făgăduinţă şi sfârşeşte cu o binecuvântare. Aceste trei aspecte importante caracterizează fiecare manifestare a lui Dumnezeu faţă de om. Făgăduinţele lui Dumnezeu sunt împlinite, iar binecuvântările Sale sunt primite, numai dacă poruncile Sale sunt respectate. De obicei, oamenii sunt doritori să se împărtăşească de binecuvântările lui Dumnezeu şi să se realizeze cu ei şi făgăduinţele Sale, fără să trăiască în conformitate cu poruncilor Sale.
Chemarea Domnului îi cerea lui Avram să o rupă întru totul cu trecutul. Nu numai că trebuia să plece din ţara celor două râuri, Mesopotamia, în care era aşezat atât Ur, cât şi Haran, ci trebuia să renunţe la legăturile de familie şi chiar la casa tatălui său spre a nu se mai întoarce niciodată la aceia care erau din propria seminţie şi din acelaşi sânge. Aceasta era o grea încercare. Haran şi Ur aveau aceeaşi civilizaţie şi nivel de trai. Toate acestea urmau să se schimbe de îndată ce vor părăsi ţara celor două râuri şi vor trece spre Siria şi Palestina. În locul regiunilor cu păşuni bogate, ei urmau să găsească o ţară împădurită şi muntoasă. În loc să locuiască printre triburile semite înrudite, cu civilizaţie superioară, ei urmau să locuiască printre triburi hamite, diferite ca neam, de un nivel cultural mult inferior.
Cu siguranţă că nu a fost uşor pentru Avram să rupă toate legăturile cu patria lui dragă, ţară în care a petrecut toată viaţa şi care a fost sfinţită prin multe asocieri afectuoase. Un tânăr poate părăsi ţara de baştină cu puţin regret, însă pentru un bărbat în vârstă de 75 de ani, o astfel de hotărâre nu este uşoară.
Ţara pe care ţi-o voi arăta. Geneza 11,31 arată că destinaţia de la început a lui Avram a fost Canaanul. Fără îndoială că Dumnezeu trebuie să fi arătat Canaanul ca fiind ţara spre care avea să-şi îndrepte paşii. Cu această ocazie (cap. 12,1), Canaanul nu este amintit, însă este clar că Avram cunoştea Canaanul ca fiind locul unde Dumnezeu dorea ca el să meargă. El a pornit la drum având în vedere Canaanul (v.5). Declaraţia lui Pavel din Evrei 11,8, că Avram ,,a plecat fără să ştie unde se duce”, se pare că se referea la faptul că de aici înainte nu urma să mai aibă un loc precis de locuit, ci să fie străin şi peregrin (vezi Evrei 11,9; 4T 523). De aici înainte, Dumnezeu urma să-l călăuzească zi de zi, iar Avram nu avea să ştie cu mult înainte ce putea să-i aducă viitorul.