12:10 A venit însă o foamete în ţară; şi Avram s-a pogorât în Egipt, ca să locuiască pentru câtăva vreme acolo; căci era mare foamete în ţară.
A venit o foamete. Avram abia a ajuns în ţara făgăduită când o foamete cumplită îl obligă să
o părăsească. Canaanul, deşi fertil de la natură, era supus încercărilor de secetă, mai ales în acei ani când, în noiembrie şi decembrie, ploile de care ţara era dependentă fie că lipseau, fie că nu erau suficiente (vezi Geneza 26,1; 41,56; 1 Regi 17,1; Hagai 1,10.11). Întâmplarea că această foamete a avut loc tocmai în timpul intrării lui Avram în ţară a fost încă o încercare a credinţei lui. Ea avea să-l înveţe despre credinţă, supunere şi răbdare. El trebuia să înţeleagă că şi în ţara făgăduită hrana şi binecuvântările vin numai de la Dumnezeu.
Avram S-a pogorât în Egipt. Fiind în sudul Canaanului, Avram a considerat că este firesc să se îndrepte spre Egipt, ţara unde se găsea hrană îndestulătoare. Deşi câteodată chiar Egiptul suferea de foamete din cauză că Nilul nu se revărsa, el era cunoscut în ţările învecinate ca un adăpost, un refugiu, în vremuri de nevoie. Vechi popoare egiptene menţionează de mai multe ori şi faptul că asiaticii au intrat în ţară pentru a-şi hrăni turmele lor înfometate. Uneori, aceşti vizitatori voiau să rămână în ţară şi deveneau o ameninţare pentru băştinaşi. Amenemhet I (1991-1962 î.Hr.), primul rege al celei de-a douăsprezecea dinastii a întărit cu ziduri de apărare partea de răsărit a frontierei, cu scopul mărturisit: ,,ca să nu dea voie asiaticilor să coboare în Egipt, ca după obiceiul lor să poată cere apă spre a adăpa vitele lor”. Un document de mai târziu, raportul unui funcţionar de pe graniţa din perioada judecătorilor evrei, aminteşte că beduinilor din Edom li se îngăduise să intre în Egipt spre a rămâne în viaţă ei şi vitele lor.
Cel mai celebru raport despre vizita asiaticilor în Egipt pe vremea lui Avram este un mormânt pictat pentru un nobil sub regele Sen-Usert II (1897-1879 î.Hr.). El zugrăveşte păşirea a treizeci şi şapte de beduini semiţi, care veniseră să facă comerţ cu cosmetice cu egiptenii, şi arată trăsăturile feţei lor, îmbrăcămintea colorată, armele şi instrumentele muzicale. Acest document neobişnuit este o contribuţie de seamă pentru ca noi să înţelegem timpul lui Avram. Nici un artist modern care pictează tablouri despre epoca patriarhală nu-şi poate îngădui să neglijeze această pictură contemporană timpului lui Avram. Această dovadă documentară despre asiaticii care intrau în Egipt cu scopuri comerciale, sau pentru a face rost de hrană în vremuri de lipsă ne ajută să ni-l imaginăm cu uşurinţă pe Avram coborând în valea Nilului pentru a-şi păstra în viaţă cirezile şi turmele sale.