11:26 La vârsta de şaptezeci de ani, Terah a născut pe Avram, pe Nahor şi pe Haran.
Terah, la vârsta de şaptezeci de ani. Acest text pare că lasă a se înţelege că Avram, Nahor şi Haran erau trigemeni, născuţi când Terah, tatăl lor, era în vârstă de 70 de ani. Din următoarele consideraţiuni rezultă că nu a fost aşa. Terah a murit în Haran la vârsta de 205 ani (vezi cap. 11,32). Avram a călătorit spre Canaan la vârsta de 75 de ani (vezi cap. 12,4). Chemarea făcută lui Avram să părăsească Haranul a venit după moartea tatălui său, după cum se declară în mod clar în Fapte 7,4. Avram nu poate să fi avut atunci mai mult de 75 de ani, la moartea tatălui său, iar Terah a fost cel puţin de 130 de ani când s-a născut Avram. Deci cap. 11,26 înseamnă că Terah a început să dea naştere la fii, când avea vârsta de 70 de ani. Deşi cel mai tânăr dintre cei trei fii, Avram, este numit primul, din cauza importanţei sale ca strămoş al evreilor. Cu toate că nu este sigur care dintre ceilalţi doi fii ai lui Terah, Nahor sau Haran, a fost mai mare, faptul că Nahor s-a căsătorit cu fiica lui Haran poate să-l arate pe Haran ca fratele mai mare al lui Nahor (compară cu cele despre cap. 5,32).
Avram. ,,Tatăl înălţimii” sau ,,tatăl înălţat”, indicând către poziţia lui onorată ca strămoş al poporului lui Dumnezeu. Mai târziu, numele lui a fost schimbat de Dumnezeu în Avraam (cap. 17,5). Numele apare în rapoartele egiptene ca acela al unui suveran amorit dintr-o cetate palestiniană chiar pe timpul lui Avram. El apare de asemenea şi într-un document cuneiform contemporan din Babilonia, ceea ce arată că numele era obişnuit.
Nahor. Acest fiu al lui Terah a fost numit după numele bunicului său.
Haran. Acest nume nu are semnificaţie în ebraică. Cu Haran se aseamănă Charan, cetatea unde se aşezase Terah. Numele cetăţii, înrudit cu rădăcina unui cuvânt sirian care înseamnă ,,drum principal”, poate indica aşezarea ei de-a curmezişul unei căi comerciale principale între Mesopotamia şi Mediterană.
Ca în cronologia antediluviană, Pentateuhul samaritean şi LXX pun pe seama patriarhilor de la potop până la naşterea lui Avram o viaţă considerabil mai lungă faţă de cum arată textul ebraic şi traducerile engleze întemeiate pe acesta (vezi comentariul pentru cap. 5,32). În timp ce KJV are 352 de ani între potop şi naşterea lui Avram, versiunea samariteană are 942, iar LXX 1132. Se pare că în ambele traduceri vârstele la naşterea fiilor întâi născuţi au fost mărite în mod intenţionat, într
o încercare de a obţine un timp considerat important pentru răspândirea rasială şi înmulţirea naţiunilor. Comentariile cu privire la cap. 5,32 au arătat deja calitatea foarte îndoielnică a cronologiei antediluviene samaritene şi a LXX, şi astfel există mai puţine motive spre a li se da aici o consideraţie serioasă.
Totuşi, introducerea din LXX a lui Cainan între Arpacşad şi Şelah poate fi justificată. În această privinţă LXX este confirmată de Luca, care de asemenea îl enumără pe Cainan în acest loc (Luca 3,35,36). În ciuda nepotrivirii aparente între Moise (şi 1 Cronici 1,24) pe deoparte, şi Luca şi LXX pe de altă parte, nu există nici o dificultate reală. Scripturile conţin numeroase şi remarcabile cazuri de omisiuni de nume din listele genealogice. Ezra, de exemplu, în schiţarea propriilor strămoşi înapoi până la Aron, omite cel puţin şase nume (vezi Ezra 7,1-5; compară cu 1 Cronici 6,13-15).
Secole mai târziu, genealogia lui Matei despre Isus omite patru regi din Iuda şi poate că şi alţi strămoşi ai Domnului (vezi Matei 1,8.17). De aceea, omisiunea posibilă a lui Cainan de către Moise, din lista din Geneza 11,10-26, nu trebuie să fie considerată o inexactitate, ci mai degrabă un exemplu al unei practici obişnuite printre scriitorii Evrei.
Oricare ar fi situaţia, lista aşa cum este redată de Moise trebuie să fie considerată cel puţin destul de completă. Limbajul lui Ellen G. White (PP 125), scoţând în evidenţă o ,,linie neîntreruptă” de bărbaţi credincioşi de la Adam până la Avram, care a transmis în mod personal de la unul la altul cunoştinţa despre adevăratul Dumnezeu, lasă să se înţeleagă că Avram, care a devenit ,,moştenitorul acestui adevăr sacru”, trebuie să fi fost instruit de Sem. Având în vedere că Sem a trăit un timp după potop, Avram trebuie să se fi născut cel puţin cu câţiva ani înainte de moartea lui, la aproximativ 500 de ani după potop.
Cei care ajung la această concluzie din pasajul anterior spun că ea susţine versiunea ebraică, eliminând ambele cronologii ale perioadei atât samaritene, cât şi a LXX şi face imposibil un număr mare de omisiuni din lista genealogică a lui Moise. Până nu dispunem de informaţii mai precise, cronologia evenimentelor dinainte de naşterea lui Avram urmează a fi considerată ca aproximativă. O dată cu apariţia lui Avram ajungem la o mai solidă temelie cronologică. IND=200 Vezi tabelul cronologiei descrise în Geneza 11.