11:1 Tot pământul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte.
O singură limbă. Literal, “o singură buză şi un singur fel de cuvinte”, indicând nu numai o singură limbă înţeleasă de toţi, ci şi lipsa diferitelor dialecte. Pronunţia şi vocabularul printre toţi oamenii au fost aceleaşi. Unitatea limbii merge împreună cu unitatea descendenţei şi o limbă comună promovează mult unitatea de gândire şi acţiune. Cercetările moderne de gramatică comparativă au dovedit, în mod definitiv, că toate limbile cunoscute sunt înrudite şi că derivă dintr-o limbă originară comună. La întrebarea dacă vreo limbă cunoscută se aseamănă cu vorbirea originară nu se poate răspunde. Este posibil, sau chiar probabil, ca una dintre limbile semitice, precum ebraica sau aramaica, să fie asemănătoare cu limba vorbită de oameni înainte de încurcarea limbilor. Numele personale din perioada care precede încurcarea limbilor, în măsura în care ele pot fi explicate, au o semnificaţie numai dacă semitica se consideră a fi de la început. Raportul care conţine aceste nume, cartea Genezei, este scrisă în ebraică, de un autor semit şi pentru cititori semiţi. De aceea este posibil, deşi puţin probabil, că Moise a tradus aceste nume dintr-o limbă originară necunoscută cititorilor săi, în nume ebraice care să fi avut sens pentru ei.