10:7 Fiii lui Cuş: Seba, Havila, Sabta, Raema şi Sabteca. Fiii lui Raema: Şeba şi Dedan.
Fiii lui Cuş: Seba. Istoricul evreu Iosif Flavius identifică pe Seba cu regatul nubian Meroë, o ţară africană situară între Nilul Albastru şi râurile Atbara. Această părere trebuia să fie corectă pe vremea lui Iosif, deoarece egiptenii migraseră pe atunci din Arabia sudică spre Africa. Totuşi, Seba a fost un trib, cel puţin la origine, în partea de sud a Arabiei. În Psalmi 72,10, cele mai îndepărtate naţiuni de pe timpul lui Solomon sunt arătate ca aducând daruri lui Solomon – Seba, departe spre sud, Tarsis, spre vest şi Saba spre est. În Isaia 43,3 se referă la Seba ca fiind în imediată vecinătate cu Etiopia (Cuş). Isaia 45,14 accentuează statura înaltă a locuitorilor ei.
Havila. În afară de Biblie, Havila nu este menţionată. Diferite afirmaţii biblice arată că a fost un trib arab nu departe de Palestina. Geneza 25,18 fixează hotarul de răsărit al Edomului la Havila, care era de asemenea, limită răsăriteană a campaniei lui Saul împotriva amaleciţilor (vezi 1 Samuel 15,7). Pentru Havila antediluviană vezi comentariul pentru Geneza 2,11.
Sabta. Unii comentatori au identificat pe Sabta cu Sabota, oraşul capitală al Hadhramautului, ţară în sudul Arabiei. Alţii consideră că ea era aceeaşi ca şi Safta lui Ptolemeu din Golful Persic. Identificarea hotărâtă este imposibilă.
Raema. Deoarece triburile Arabiei ale lui Şeba şi Dedan au fost la început aşezate în partea sud-vestică a Arabiei, este posibil ca poporul Raema să fi trăit în aceeaşi regiune. Ezechiel menţionează pe Raema şi Şeba ca făcând comerţ cu tămâie, pietre preţioase şi aur la târgurile din Tir. Probabil că acesta este tribul Ramanites, aşezat, după geograful roman Strabo, în sud-vestul Arabiei. La ei se mai face referire şi într-o renumită inscripţie arabă care atribuie laudă zeului local pentru salvarea mineanilor de atacurile lui Şeba şi Haolan, pe drumul de la Ma’in la Raema.
Sabteca. Nu se mai ştie nimic despre acest fiu din urmaşii lui. Unii au căutat să identifice căminul lor cu Samudake din Golful Persic. Acest fapt este foarte nesigur, deoarece toţi arabii cuşiţi se pare că s-au aşezat în partea de vest a Arabiei.
Şeba. Sabeenii, descendenţi ai lui Şeba, sunt binecunoscuţi atât din Biblie, cât şi din alte izvoare. În vremurile Vechiului Testament, Şeba apare ca o naţiune bogată în comerţ. Regina ei a făcut o vizită oficială împăratului Solomon. Mai târziu, Sabeenii ajung cel mai important popor din sudul Arabiei, în vecinătatea Yemen-ului modern. Un mare număr de inscripţii, în majoritate încă nepublicate, aduc mărturie cu privire la religia lor, despre istoria lor şi înaltul nivel al culturii lor. Prin construirea de mari diguri şi a unui întins sistem de irigaţie, sabeenii au mărit mult fertilitatea şi bogăţia ţării lor, în aşa măsură încât în vremurile clasice, ea a ajuns să fie cunoscută ca Arabia Felix, ,,Arabia fericită”. Neglijarea sau distrugerea în cele din urmă a acestor diguri, a adus în mod treptat, eclipsa sabeenilor ca naţiune.
Dedan. Acest nepot al lui Cuş a ajuns strămoşul unui trib sud-arab despre care nu se ştie nimic mai mult. Acest trib nu trebuie să fie confundat cu descendenţii unui nepot al lui Avraam, Ketura, care a trăit la graniţa sudică a Edomului, la nord-vestul Arabiei (Geneza 25,3; 1 Cronici 1,32; Isaia 21,13; Ieremia 25,23; 49,8; Ezechiel 25,13; 27,15.20; 38,13).