10:6 Fiii lui Ham au fost: Cuş, Miţraim, Put şi Canaan.
Fiii lui Ham: Cuş. Poporul evreu a fost asociat mult mai îndeaproape cu rasa hamitică decât cu urmaşii lui Iafet. Cuş, sau Kuş este vechea Etiopie. Ea cuprinde Nubia de astăzi şi o parte din Sudan până la Khartoum. Această ţară este numită Cas în inscripţiile egiptene şi Cuşu în textele cuneiforme asiriene. Totuşi, Cuş nu cuprinde numai Nubia africană, ci şi partea de vest a Arabiei mărginindu-se cu Marea Roşie. Se ştie că unii dintre fiii lui Cuş s-au aşezat acolo. Zerah, Etiopianul din 2 Cronici 14,9 şi locuitorii Etiopiei din Isaia 45,14, menţionaţi ca fiind sabeenii ca oameni de statură înaltă, trebuie totuşi să fie arabi apuseni. Aproximativ pe timpul lui Ezechia, Iuda a fost în contact cu Cuş, sau Etiopia, care este menţionată în cărţile de mai târziu ale Vechiul Testament (vezi 2 Regi 19,9; Estera 1,1; 8,9; Psalmi 68,31; etc.).
Miţraim. Egiptenii sunt urmaşii celui de-al doilea fiu al lui Ham. Originea numelui ebraic Miţraim este obscură. Cu toate că acest cuvânt este realmente acelaşi în limbile asiriană, babiloniană, arabă şi turcă ca şi în ebraică, niciodată nu a fost găsit nume indigen asemănător în inscripţiile egiptene. Egiptenii au numit ţara lor fie ,,ţara neagră”, desemnând fâşia fertilă de pământ care mărginea cele două maluri ale râului Nil în contrast cu pustiul, ,,ţara roşie”, fie că vorbea despre ea ca despre cele ,,două ţări”, fapt ce ducea cu gândul la o mai veche împărţire istorică a ţării în două regate separate. Dacă cuvântul Miţraim, cu dubla lui terminaţie ebraică, poate fi o reflectare a expresiei ,,două ţări” este subiectul de discuţie pentru cercetători. Egiptenii moderni folosesc nume de Misr şi adjectivul Misri ca referindu-se la Egipt. Numele de Mizar, dar unei stele din constelaţia Ursa mare, perpetuează de asemenea numele lui Miţraim, fiul lui Ham.
Put. În mod tradiţional, Put a fost identificat ca strămoş al libienilor. Această tradiţie se întinde înapoi până pe timpul LXX-ei, care a tradus pe Put cu ,,Libia”. Această identificare desigur că este greşită. Vechi inscripţii egiptene menţionează o ţară africană prin numele de Punt, Putu în textele babiloniene, în care din vechi timpuri Egiptul a trimis expediţii pentru a obţine arbori răşinoşi, piei de leopard, abanos, fildeş şi alte produse exotice. De aceea, probabil că Punt a fost coasta africană a Somaliei şi Eritreii.
Canaan. Inscripţii hieroglife şi cuneiforme din cel de-al doilea mileniu î.Hr. plasează Canaanul ca fiind regiunea care se învecinează la apus cu Mediterana, la nord cu Libanul şi la sud cu Egiptul. Acesta este mai mult un nume colectiv pentru populaţia indigenă a Palestinei, Feniciei şi a oraşelor-state hitite din nordul Siriei. Fenicienii şi coloniştii lor, cartaginezii din Africa de nord, se referă la ei înşişi, pe monedele lor, ca fiind canaaniţi, până în vremurile romane (vezi v.15). Deşi Canaan a fost fiul lui Ham, limba canaanită a fost semitică, aşa cum arată în mod clar scrierea canaaniţilor. Se pare că ei au acceptat limba semitică într-o fază foarte timpurie a istoriei lor. După câte se pare, acest lucru era adevărat şi cu privire la egipteni, pentru că limba lor este puternic semitică. De fapt, vechii egipteni, ale căror legături hamitice nici un învăţat nu le va pune la îndoială, au luat atât de multe elemente semitice în limba lor, încât unii cercetători au clasificat limba egipteană ca fiind semitică. Poate că apropierea geografică a canaaniţilor de naţiunile semitice din Orientul Apropiat este răspunzătoare pentru acceptarea din partea lor a limbii semitice. Cultura, limba şi scrierea babiloniană au fost preluate în mod virtual de aproape toate popoarele care au trăit între Eufrat şi Egipt, după cum arată Scrisorile Amarna din secolul al XIV-lea î.Hr.
Faptul că nu întotdeauna o limbă vorbită de un popor este o dovadă clară cu privire la rasa căreia îi aparţine este evident din numeroasele exemple vechi şi moderne. Cucerirea arabă a întregii regiuni mediteraneene a făcut ca araba să fie limba vorbită şi scrisă a populaţiilor semitice şi a celor nesemitice deopotrivă, de la coasta Atlanticului până la Indus.