10:32 Acestea sunt familiile fiilor lui Noe, după spiţa neamului lor, după neamurile lor. Şi din ei au ieşit neamurile care s-au răspândit pe pământ după potop.
Acestea sunt familiile. Discutarea amănunţită a numelor, identificarea lor şi alte informaţii despre naţiunile menţionate arată tabela biblică a naţiunilor ca fiind un document vechi şi demn de încredere. Multe din nume apar în izvoare nebiblice ale primei jumătăţi a celui de-al doilea mileniu î.Hr., unele vechi de prin anul 2000 î.Hr., sau poate chiar mai vechi. Rapoartele vechi fiind fragmentare, unele naţiuni apar numai în rapoarte comparativ de dată târzie. Mezii, de exemplu, nu apar în documentele profane mai devreme decât secolul al IX-lea î.Hr. Aceasta nu înseamnă că astfel de naţiuni nu au existat în vremurile mai vechi, ci mai degrabă că nu au fost găsite rapoarte din partea lor sau despre ele. Unii, ca arabii Ioctan, poate că au avut puţine legături cu naţiunile ale căror rapoarte le posedăm. Continua descoperire a materialului de vechi izvoare istorice poate fi de aşteptat să răspândească lumină mai multă asupra Genezei 10.
Tabela proclamă unitatea rasei umane, declarând că toţi am descins dintr-un izvor comun. Diferiţi cum sunt acum în aşezarea lor geografică, înfăţişarea lor fizică sau particularităţile lor naţionale, toţi pot să-şi urmărească înapoi originea lor spre Noe şi cei trei fii ai lui. Această listă condamnă toate teoriile care ar urmări înapoi să identifice spre părinţi originari diferiţi ai omenirii. Lista, constituie mai departe, dovada care sprijină motivul împrăştierii neamurilor, ca fiind cauzată de amestecarea limbilor descrisă în capitolul următor. Moise (Deuteronom 32,8) şi Pavel (Fapte 17,26) afirmă amândoi că atribuirea teritoriului a fost făcută de Dumnezeu. Comentariile lui Ellen G. White
1 PP 117
10 8T 213