1:28 Dumnezeu i-a binecuvântat, şi Dumnezeu le-a zis: Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul, şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.
Dumnezeu i-a binecuvântat. Binecuvântările lui Dumnezeu, rostite asupra vieţuitoarelor în ziua precedentă, au fost repetate la sfârşitul zilei a şasea cu adăugări speciale corespunzătoare pentru om. Dumnezeu ,,i-a” binecuvântat, nu ,,l-a” binecuvântat, indicând că actul de creare a Evei trebuie să fi avut loc înainte ca ziua a şasea să fi trecut şi că binecuvântările şi răspunderile care le-au fost acordate urmau să fie partea lor comună şi să se bucure de ele în acelaşi fel.
Dumnezeu le-a zis. Există o deosebire între introducerea binecuvântărilor versetelor 22 şi 28, care este vrednică de a fi notată. Binecuvântarea pentru animale a fost rostită cu privire la ele: ,,Dumnezeu le-a binecuvântat şi a zis”, în timp ce binecuvântarea pentru neamul omenesc a fost exprimată către ei, ,,le-a zis”. Ca fiinţe inteligente, ei erau în stare să-L asculte pe Dumnezeu şi să primească înştiinţări. Versetul acesta cuprinde cea dintâi descoperire a lui Dumnezeu către om.
Creşteţi. Binecuvântarea Creatorului avea legătură, în primul rând cu dezvoltarea şi perpetuarea speciei, o binecuvântare care nu a fost niciodată retrasă şi care este izvorul sutelor de milioane de fiinţe omeneşti care umplu acum continentele acestei lumi. Însărcinarea divină a fost înţeleasă de diferiţi comentatori ca indicând faptul că reproducerea fiinţelor omeneşti nu urma să continue la nesfârşit, ci că avea să înceteze când pământul avea să fie plin de fiinţe omeneşti şi de supuşii lor din lumea animală.
Cuvântul tradus ,,umpleţi” [umpleţi deplin, KJV] nu susţine doctrina falsă că odată, într-un timp depărtat în trecut, lumea aceasta a fost depopulată şi că Geneza 1 este raportul refacerii ei. ,,Reumpleţi pământul” poate fi tradus în mod exact ,,umpleţi pământul” (RSV). Vezi nota de la sfârşitul capitolului.
Supuneţi-l. Descoperirea aceasta cuprinde de asemenea instrucţiuni cu privire la datoria şi destinul omului de a guverna peste lucrările creaţiunii pământeşti, o însărcinare exprimată aproape în aceleaşi cuvinte ca şi acelea ale consiliului divin, raportate în versetul 26. Unica deosebire este expresia adiţională ,,supuneţi-l”, acordându-i omului dreptul să utilizeze, pentru necesităţile sale, vastele resurse ale pământului, prin lucrări agricole şi miniere, prin cercetări geografice, descoperiri ştiinţifice şi invenţii mecanice.