1:11 Apoi Dumnezeu a zis: Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ. Şi aşa a fost.
Să dea pământul. După despărţirea uscatului de apă, un alt ordin divin a fost dat în această a treia zi: vegetaţia a fost chemată la existenţă. Unii au considerat cel dintâi dintre cei trei termeni folosiţi în porunca divină ca fiind un termen general pentru plante, cuprinzându-le pe al doilea şi pe al treilea. Totuşi, este de preferat a le lua drept categorii distincte.
Verdeaţă. [iarbă, KJV]. În ebraică deshe’, ,,a fi verde”, ,,a se înverzi”, ,,a lăstări”. Acest cuvânt înseamnă lăstari verzi şi ierburi delicate – diferitele feluri de plante care sunt hrana animalelor. ,,Iarbă” este probabil folosit aici ca un sinonim al cuvântului ,,verdeaţă”, ’eseb, când aceasta din urmă apare fără expresia atributivă ,,care face sămânţă” (vezi v.30; Psalmi 23,2).
Iarbă cu sămânţă. ,,Iarbă”, ’eseb este verdeaţa mai coaptă, în care sămânţa este caracteristica cea mai izbitoare, oferind unul din cele două feluri de alimente rânduite de Dumnezeu să fie consumate de fiinţele omeneşti (v.29).
Pomi roditori. Trei caracteristici ale pomilor roditori sunt notate aici: (1) producerea de roade, (2) includerea de sămânţă în fruct şi (3) aducerea acestor roade ,,pe” sau deasupra pământului. Aceşti pomi trebuiau să ofere omului o altă sursă de alimente (v.29).