6:5 căci fiecare îşi va purta sarcina lui însuşi.
Sarcina. Gr. phortin, ,,greutatea,” ,,povara,” un obiect pe care cineva are datoria să-l poarte. ,,Sarcinile” din vers. 2 pot fi puse deoparte destul de uşor dată e nevoie, în timp ce ,,sarcina” din vers. 5 este una care trebuie ,,în orice circumstanţă,” să fie purtată. De la fiecare soldat se aşteaptă să-şi poarte echipamentul, aceasta este răspunderea lui. El poate, uneori, să ajute pe alţii să le poarte pe ale lor. El va fi chemat să dea socoteală de propria sa ,,sarcină”; dar nu în chip necesar pentru ,,sarcinile” altora. Purtarea poverilor altora pe lângă a sa proprie e lăudabilă, dar neglijarea poverii sale este inadmisibilă. El nu trebuie să impună altora mai mult decât alţii îi impun lui.
Pavel nu deduce de aici că Dumnezeu lasă un om să-şi poarte singur sarcinile. Isus Se oferă să ia parte la purtarea lor (vezi Mat 11:30). Unii creştini fac greşeala de a nu împărtăşi sarcinile lor cu Isus. El cheamă pe toţi să vină al El, şi îi asigură de uşurare de munca aceea care n-ar trebui să fie purtată de cineva în propria sa putere (vezi Mat 11:28-30).