6:4 Fiecare să-şi cerceteze fapta lui, şi atunci va avea cu ce să se laude numai în ce-l priveşte pe el, şi nu cu privire la alţii;
Fiecare să-şi cerceteze fapta lui. Şi anume să-şi cerceteze cu de-amănuntul purtarea şi motivele şi să le evalueze prin ,,legea lui Hristos” (vers. 3). Vezi 2Cor 13:5. E lucrarea încredinţată Duhului Sfânt aceea de a ajuta la împlinirea acestei sarcini (vezi Ioan 16:8-15). E mai bine ca el să-şi cerceteze în mod critic viaţa acum decât să amâne lucrul acesta până când e prea târziu de a interveni eficient – când Judecătorul tuturor oamenilor îi cere să se înfăţişeze la bara judecăţii divine. Acest proces de punere la probă este esenţial pentru creşterea în har, pentru procesul de sfinţire. Creştinul face bine dacă în fiecare zi îşi cântăreşte înclinaţiile şi ambiţiile în lumina scopului şi planului descoperit al lui Dumnezeu pentru el şi sub călăuzirea Duhului Sfânt.
Numai în ce-l priveşte. Când se ajunge la facerea unei analize a caracterului e cel mai bine pentru fiecare om să se concentreze la sine, nu la alţii. Cât de nechibzuit ar fi de a se lucra la remedierea defectelor altor oameni şi a rămâne inconştient de propriile defecte. În ce priveşte comentariul mai departe vezi al Mat 7:1-5. Cât de multă bucurie ar găsi el în cele din urmă să contemple desăvârşirea caracterului lor şi el însuşi să se găsească lepădat? Cât de mult mai bine ar fi să-şi devoteze timpul şi eforturile pentru remedierea defectelor propriului său caracter. Atunci, în ziua cea mare a judecăţii va avea motive de bucurie. Vezi Gal 6:7-9.