6:3 Dacă vreunul crede că este ceva, măcar că nu este nimic, se înşeală singur.
Crede că este ceva. [,,Se socoteşte,” KJV]. Adică se consideră superior celor care au căzut în faţa atacurilor ispitei (vers. 1). Vezi Rom 12:3; 1Cor 8:2. În ce priveşte comentariul asupra mândriei în contrast cu umilinţa creştină vezi Luc 14:7-11; 18:9-14.
Se înşeală singur. Cel care îşi supraestimează lucrarea sau valoarea personală este cel care se înşeală. Primejdia înălţării de sine stă în aceea că înăbuşă cercetarea de sine şi simţământul nevoii personale. Înainte ca Dumnezeu să poată face ceva pentru noi, noi trebuie să devenim conştienţi de nevoia noastră (vezi Mat 5:3). În felul acesta omul cel mai lipsit de nădejde din lume e acela care sa înşelat pe sine să fie în deplină mulţumire de sine. Dumnezeu nu poate face nimic pentru noi afară de cazul că suntem dispuşi să acceptăm ceea ce El doreşte să ne ofere. Acela care nu-şi dă seama de nevoia sa nu va cere niciodată harul lui Dumnezeu.