4:9 Dar acum, după ce aţi cunoscut pe Dumnezeu, sau mai bine zis, după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă mai întoarceţi iarăşi la acele învăţături începătoare, slabe şi sărăcăcioase, cărora vreţi să vă supuneţi din nou?
Dar acum. Credincioşii galateni dintre neamuri nu mai erau în necunoştinţă (cf. Fapte 17:30), şi erau de fapt fără scuză.
Cunoscut pe Dumnezeu. Textul grec lasă a se înţelege mai mult decât o percepere mentală. Ei ajunseseră la o cunoaştere personală experimentală de Dumnezeu. Ei se bucuraseră de o cunoaştere lucrătoare a mântuirii.
Mai bine zis. [,,mai degrabă,” KJV]. Pavel se grăbeşte să evite orice posibilitate ca galatenii să se laude cu cunoaşterea adevăratului Dumnezeu. Ei nu aveau motiv să-şi aducă cinste lor înşile. La urma urmei, mântuirea consta din faptul că Dumnezeu îl caută pe om şi nu invers (Ioan 3:16; vezi Luc 15:2,4).
Cunoscuţi de Dumnezeu. Ei deveniseră centrul atenţiei favorabile a Lui. E adevărat că Isus a venit ca să caute şi să mântuiască pe toţi cei pierduţi (Luc 19:10), dar pe de altă parte, Dumnezeu este găsit numai de aceia care Îl caută cu sârguinţă (Ier 29:13).
Cum vă mai întoarceţi? Nădăjduind cu înfocare să străpungă gândirea înceţoşată a galatenilor, aşa fermecaţi cum erau, Pavel li se adresează direct, într-un sens întrerupând cursul logic al argumentaţiei sale. Timpul prezent lasă a se înţelege că procesul de întoarcere are loc. Ei nu se întorseseră încă deplin. Gr. epistrepho, ,,a se întoarce,” e de obicei tradus ,,a converti” sau ,,a fi convertit” (vezi Mar 4:12: Luc 22:32; Ioan 12:40; Fapte 3:19).
Învăţături începătoare, slabe şi sărăcăcioase. [,,Elemente slabe şi sărace,” KJV]. Vezi vers. 3. Ei fuseseră eliberaţi din robia faţă de concepţiile şi practicile începătoare, ale păgânismului. Acum alergau înapoi la o formă de robie cu puţin mai bună decât fusese aceea din care fuseseră eliberaţi de Evanghelie. Fiecare din sistemele acestea era o încercare zadarnică de a dobândi dreptatea prin fapte. Abandonaseră galatenii ritualurile şi ceremoniile păgânismului numai pentru ca să poată adopta pe acelea ale iudaismului? De fapt iudaismul degenerase într-un sistem de ceremonii extreme, în anumite privinţe greu de deosebit de acelea ale religiilor păgâne (vezi vol. IV, p. 30.33). ,,Legea” (vezi cap 2:16) era ,,slabă” deoarece nu avea putere să mântuiască nici pe cei mai înflăcăraţi închinători, şi ,,sărăcăcioasă,” datorită faptului că era lipsită de scânteia vitală a vieţii. În plus, iudeii adăugaseră atât de multe tradiţii la ,,lege” încât scopul ei originar fusese întunecat, şi devenise o povară pentru cei care căutau să împlinească cererile ei ca mijloc de câştigare a mântuirii (vezi Mar 7:3). Galatenii renunţau la toate foloasele Evangheliei şi nu primeau nimic în schimb.
Vreţi. [,,Doriţi,” KJV]. Convertirea lor la iudaism era voluntară. Ei păreau să fie doritori de a schimba nepreţuita lor libertate cu sărăcia robiei!
Să vă supuneţi. [,,Să fiţi în robie,” KJV]. Vezi vers. 3.