4:4 Dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege,
Împlinirea vremii. Timpul exact pentru venirea lui Mesia fusese prezis de profeţi (vezi Dan 9:24.25). În sfaturile cerului timpul pentru acest eveniment fusese predeterminat (vezi Fapte 17:26). Nu numai că Mesia a venit la timpul indicat în profeţia lui Daniel. El a venit la timpul cel mai favorabil din toată istoria. Lumea era în pace, sub o singură cârmuire. Călătoria pe uscat şi pe mare era relativ sigură şi rapidă. Era o limbă universală, greaca. Scripturile fuseseră la dispoziţie în limba greacă – LXX – de vreo două sute de ani. Oamenii erau nemulţumiţi cu doctrinele lor religioase şi tânjeau după adevărul despre viaţa şi destinul omului. Iudeii erau împrăştiaţi pretutindeni, şi în ciuda înstrăinării lor de Dumnezeu, dădeau mărturie despre El. Din toate părţile lumii ei veneau să participe la sărbătorile de la Ierusalim, şi puteau duce cu ei, când se întorceau, veşti despre venirea lui Mesia (vezi Vol. V, p. 59-63; DA 31-38). Providenţa n-ar fi putut rândui un loc şi un timp mai favorabil pentru lucrarea soliei evanghelice ca Palestina în această perioadă a istoriei.
Cuvântul ,,împlinirea” [,,plinătatea”] lasă a se înţelege şi că toate evenimentele prezise ca precedând întâia venire fuseseră, sau erau pe punctul de a fi împlinite. Dumnezeu este desăvârşit în înţelepciune şi cunoaştere şi avem motiv de a crede că toate evenimentele din marele Său plan se vor desfăşura în ordine exactă şi la timpul rânduit (cf. DA 32). Această precizie este evidentă pretutindeni în creaţiune, de la mişcarea corpurilor cereşti până la structura celui mai mic atom. Nu există temei valabil pentru a pune la îndoială că aceeaşi precizie este adevărată şi cu privire la marele plan al lui Dumnezeu de a salva omenirea.
A trimes pe Fiul Său. Pavel lasă aici a se înţelege pre-existenţa lui Isus. Isus adesea S-a referit la existenţa Sa anterioară cu Dumnezeu (Ioan 16:28, etc). În rugăciunea Sa către Tatăl a vorbit despre slava pe care o avusese înainte ca lumea să fie creată (Ioan 17:5; vezi cap. 1:1-3.14).
Născut din femeie. Aceasta arată clar natura omenească a lui Hristos, şi cu declaraţia de mai înainte, scoate în evidenţă natura Lui divino-umană. El era atât Fiul omului cât şi Fiul lui Dumnezeu, un mare adevăr proclamat şi de profeţii din vechime (vezi Isa 7:14; 9:6.7).
Sub Lege. Vezi cap. 2:16. ca iudeu Isus se conforma cerinţelor ,,Legii,” în măsura în care ele erau aplicabile la El, o fiinţă fără de păcat (vezi Mat 17:24-27; Luc 2:21-38; cf. Mat 23:1-3).