4:26 Dar Ierusalimul cel de sus este slobod, şi el este mama noastră.
Ierusalimul cel de sus. Dacă Ierusalimul literal reprezintă pe Israel ca naţiune, atenci ,,Ierusalimul cel de sus” reprezintă biserica creştină (verzi Evr 12:22.23), noua naţiunea aleasă (1Pet 2:9). Noul Ierusalim e capitala împărăţiei slavei (vezi Apoc 21:2; Evr 11:10), dar Pavel aici foloseşte Ierusalimul într-un sens figurat; contrastul este între iudaism şi creştinism. Cel dintâi este ,,în robie”; cel din urmă este ,,liber” [,,slobod”].
Slobod. [,,Liber,” KJV]. Adică, ,,liber” de ,,îndrumătorul” [,,învăţătorul”] din cap. 3:24. 25, de robia din cap. 4:3 şi de situaţia de sclavie din vers. 22-25.
Mama. În vorbire figurată iudeii adesea vorbeau de Ierusalimul literal – însemnând naţiunea Israel – ca fiind ,,mama” generaţiei în viaţă a persoanelor individuale care alcătuiau naţiunea. Întrun sens similar, biserica creştină istorică este ,,mama” creştinilor în viaţă.
Noastră. [,,Noastră a tuturor,” KJV]. Probabil o referire la ,,toţi” din cap. 3:26, însemnând neamurile şi iudeii. Zidul de la mijloc de despărţire dintre iudei şi neamuri fusese îndepărtat de Hristos (vezi Efes 2:12-22). Această veste bună de unire prin credinţă în Hristos a adus multă bucurie neamurilor, deoarece ele erau acum acceptate pe picior de egalitate cu iudeii (vezi Fapte 13:44-48).