4:22 Căci este scris că Avraam a avut doi fii: unul din roabă, şi unul din femeia slobodă.
Doi fii. Ismael şi Isaac (Gen 16:15; 21:3). Pavel acum se îndreaptă faţă de ,,legea” (vezi Gal 4:21) însăşi pentru a da o ilustraţie cu privire la o diferenţă între robia ,,legii” şi libertatea în Hristos. Întrucât părţi din Pentateuh erau citite în fiecare Sabat în sinagogi (vezi vol. V, p. 57), cărţile lui Moise erau bine cunoscute tuturor iudeilor şi neamurilor care participaseră al serviciile de la sinagogă. Istoria relatată era un fapt simplu al istoriei iudaice, dar Pavel o foloseşte într-un sens alegoric (vers. 24), pentru a arăta deosebirea dintre a fi în robie în sistemul ceremonial şi a se bucura de libertatea care vine prin credinţa în Isus Hristos. Avraam de fapt a avut mai muţi decât numai doi fii (vezi Gen 25:1.2), dar Ismael şi Isaac era fii lui cei mai mari şi cei mai importanţi. Învăţătorii mincinoşi fără îndoială accentuaseră binecuvântarea de a fi fii ai lui Avraam (vezi Gal 3:7). Pavel reaminteşte galatenilor că Avraam avusese doi fii şi că unul a ajuns moştenitorul făgăduinţelor legământului în timp ce celălalt nu. ( Gen 17:19-21). Faptul simplu de a fi ,,fii” ai lui Avraam nu era o garanţie pentru primirea făgăduinţelor legământului.
Roabă. Agar, o roabă egipteană (vezi Gen 16:1-4). Fiul ei Ismael a fost fiul lui Avraam – întâiul lui născut, de fapt – dar deoarece ea era roabă fiul ei era, ca să zicem aşa, un fiu al robiei. Slobodă. [,,Femeie liberă,” KJV]. Adică, Sara, al cărei fiu Isaac urma să moştenească
libertatea ei.