4:20 O, cum aş vrea să fiu acum de faţă la voi, şi să-mi schimb glasul; căci nu ştiu ce să mai cred!
De faţă la voi. [,,Prezent cu voi,” KJV]. Pavel ar fi dorit mai degrabă să-şi prezinte solia personal. Ceea ce el scrie poate fi greşit interpretat şi greşit aplicat. Dacă el ar fi fost de faţă, ar fi putut răspunde la toate întrebările care cu siguranţă urmau să se nască atunci când scrisoarea era citită. Inamicii lui ar fi interpretat-o în cea mai rea lumină. Până şi Petru găsise unele lucruri greu de înţeles în scrisorile lui Pavel (2Pet 3:16). Şi astăzi mulţi întunecă înţelesul cuvintelor lui Pavel din scrisoarea lui către Galateni ne studiindu-le în contextul lor şi pe fondul situaţiei reale care exista în bisericile Galatiei.
Glasul. Sau ,,tonul vocii mele.” Pavel ar fi preferat să-şi schimbe atitudinea faţă de ei, dar faptele sunt fapte. Cât de plăcut ar fi pentru el dacă atitudinea lor schimbată ar face cu putinţă ca el să exprime din nou încredere în ei, în loc să rostească aceste cuvinte de plângere, neîncredere şi de mustrare. Aceasta e ceea ce ar face el ,,dacă ar fi de faţă, când ei şi-ar fi schimbat atitudinea, şi s-ar fi reîntors la vechea lor credincioşie faţă de Evanghelie. Pavel aici anticipează schimbarea lor spirituală la primirea scrisorii lui.
Nu ştiu. [,,Sunt în îndoială,” KJV]. Sau ,,pus în nedumerire cu privire la voi.” Perplexitatea lui sufletească (vezi vers. 19) explică lucrurile aspre pe care el le spune cu privire la ei. Poate că înainte ca ei să fi citit scrisoarea, şi deja se vor fi pocăit. Dar lucrurile fiind aşa cum sunt, el trebuie să spună ceea ce considera că era dator să spună. Ei dăduseră dovada de nesinceritate şi nestatornicie, dar el nu doreşte să facă lucrurile mai rele printr-o severitate nepotrivită. Aceasta e cauza pentru care era în încurcătură de a şti cum să se poarte cu ei. El nu se poate dumiri cu privire la cât de mult trebuie să spună.