4:19 Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii, până ce va lua Hristos chip în voi!
Copilaşii mei. Această formă de adresare afecţioasă, obişnuită la Ioan nu apare în altă parte în scrierile lui Pavel. Ea nu numai că exprimă duioşia de sentiment a lui Pavel faţă de ei dar de asemenea lasă a se înţelege imaturitatea lor spirituală. Întrucât Pavel priveşte pe toţi aceia care au primit Evanghelia de al el ca pe copiii săi spirituali, expresia acesta nu poate fi considerată ca o mustrare din partea sa, aşa cum gândesc unii comentatori. S-ar putea doar ca să fie o reamintire a îndatoririi lor faţă de el. Ca părinte spiritual, era numai drept şi cuvenit ca el să manifeste grijă pentru binele lor. El exprimă aceeaşi preocupare pentru creştini şi vorbeşte despre sine ca fiind părintele lor (vezi 1Cor 4:15).
Iarăşi simt durerile naşterii. Corintenilor Pavel le scrisese: ,,V-am născut prin Evanghelie” (vezi 1Cor 4:15). Aducând pe galateni la Hristos el suferise, ca să zicem aşa, durerile naşterii. Acum când ei renunţă la credinţa lor, el trebuie să treacă din nou prin amare experienţe.
Până ce va lua Hristos chip. Pavel va stărui în eforturile lui până când Hristos domneşte din nou în inimile lor prin credinţă (vezi cap. 2:20). Figura de vorbire cu naşterea pare să fie încă în gândul apostolului. Isus vorbise lui Nicodim despre experienţa naşterii din nou (Ioan 3:3), şi Pavel vorbeşte despre Hristos ca luând chip în aceia care îl acceptă (vezi Cols 1:27). Când Hristos locuieşte în inimă, El manifestă în afară prin vieţuire propria Sa viaţă desăvârşită prin viaţa creştinului (vezi Rom 8:3.4; Gal 2:20). Gândul creştinului este asemenea gândului lui Hristos (Filp 2:5), şi iubirea lui Hristos îl stăpâneşte (2Cor 5:14). Procesul acesta continuă până când creştinul ajunge la ,,înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos (Efes 4:13).