4:18 Este bine să fii plin de râvnă totdeauna pentru bine, nu numai când sunt de faţă la voi.
Plin de râvnă. Râvna însăşi e de lăudată dacă reflectă motive valoroase. Cândva Pavel lăudase pe corinteni pentru râvna lor deoarece ea încurajase pe alţii la fapte bune (2Cor 9:2). Propriul lui zel anterior pentru iudaism îl determinase să persecute Biserica Creştină (Filp 3:6). Galatenii pe cât se pare confundaseră râvna lor pentru noua cale cu o dovadă a autenticităţii râvnei lor, fără a-şi dea seama că râvna nu poate fi un înlocuitor al gândirii sfinţite şi drepte. Râvna iudaismului şi a iudaizanţilor nu era potrivită cunoştinţei (Rom 10:2), Pavel era tare mult mâhnit cu privire la zelul iudeilor faţă de creştinism când scria Epistola către Romani. Orbirea lor nu era pricinuită de o lipsă a ocaziei de a cunoaşte, ci de lipsa de bunăvoinţă de a-şi însuşi ceea ce fuseseră învăţaţi (vezi Ose 4:6; vol. IV, p. 30-33). Acum aceeaşi stare de nemintoşie predomina în bisericile din Galatia.
Când sunt de faţă. Pavel nu era gelos ca nu cumva galatenii să devină mai zeloşi în absenţa lui decât atunci când fusese cu ei.