4:16 M-am făcut oare vrăjmaşul vostru, pentru că v-am spus adevărul?
Răspunsul vostru. Pavel le spunea adevărul nu mai puţin ca la ocazia de mai înainte (cf. p. 1, 8, 9). El nu se schimbase. Evanghelia lui nu se schimbase. Pentru ce trebuia să se fi schimbat atitudinea lor faţă de el? Acum el caută să-i libereze de robia faţă de iudaism, aşa cum mai înainte îi liberase din robia păgânismului (vezi cap. 4:9). Pavel era de fapt cel mai bun prieten al lor, dispus să-şi rişte chiar pierderea prieteniei lor în încercarea de a-i salva de la ,,învăţăturile începătoare, slabe şi sărăcăcioase” ale iudaismului (vers. 9). ,,Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui dar sărutările unui vrjmaş sunt mincinoase” (Prov 27:6).
Apelul lui Pavel adresat galatenilor pare să fi avut un efect binefăcător (cf. AA 388). Faptul că galatenii au păstrat scrisoarea lui dă mărturie despre faptul că ei au răspuns la apelul lui şi l-au preţuit ca pe mijlocul lor de mântuire. Faptul acesta sugerează aprecierea din parte a lor a interesului lui faţă de ei şi acceptarea din partea lor a adevărului pe care el din nou li l-a adus aminte.