3:2 Iată numai ce voiesc să ştiu de la voi: prin faptele Legii aţi primit voi Duhul, ori prin auzirea credinţei?
Iată numai. Un punct ar fi fost de ajuns pentru a clarifica chestiunea. În argumentaţia care urmează (vers. 6-29), Pavel explorează şi dezvoltă problema expusă în vers. 1-5. Dacă galatenii vor răspunde la acea singură întrebare pe care o pune acum el, în lumina discuţiei următoare, va fi de
ajuns ca să-i convingă de greşeala lor.
Faptele legii. Vezi Rom 3:20; Gal 2:16.
Aţi primit voi Duhul. Adică, Duhul sfânt, aşa cum a fost făgăduit de Isus înainte de reîntoarcerea Lui la tatăl (Ioan 14:16.17). Duhul urma să mustre de păcat, să îndrume pe oameni la Hristos şi să-i călăuzească la adevăr (vezi Ioan 16:7-13). Toate acestea avuseseră loc după acceptarea din partea lor a Evangheliei lui Hristos aşa cum era învăţată de Pavel. Nu putea să fie incertitudine cu privire la sursa acestor binecuvântări spirituale.
Auzirea credinţei. Adică, credinţa care rezultă din auzirea Evangheliei (Rom 10:17) sau auzirea care este însoţită de credinţă. Prin credinţă galatenii primiseră mântuirea aşa cum era oferită de Isus şi experimentaseră binecuvântările Duhului care urmaseră. Ca şi Corneliu (Fapte 10:44), ei crezuseră ceea ce auziseră şi primiseră ,,arvuna Duhului” ca dovadă că Dumnezeu acceptase credinţa lor (vezi 2Cor 1:22). Ei acceptaseră învăţătura lui Pavel cu privire la îndreptăţirea prin credinţă şi o experimentaseră în viaţa lor.