3:28 Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus.
Nici iudeu, nici grec. Adică, iudeu sau dintre neamuri (vezi Rom 1:16). Creştinismul subordonează rolul neamului şi naţionalităţii principiului frăţiei tuturor oamenilor (Fapte 17:26). Aici, însă, Pavel vorbeşte despre poziţia iudeului şi neiudeului înaintea lui Dumnezeu (vezi Fapte 10:34; cf. cu Mat 20:15). În împărăţia lui Hristos toţi sunt acoperiţi cu aceiaşi haină a dreptăţii lui Isus Hristos. Dar pentru creştinii iudaizanţi pe vremea lui Pavel o idee de felul acesta era erezie urât mirositoare. Ei susţineau că singura cale de intrare în biserica creştină era prin iudaism, că o persoană dintre neamuri trebuia mai întâi să fie circumcis – să devină, ca să zicem aşa, iudeu – înainte de a fi acceptat în comuniunea creştină.
Nici rob, nici slobod. Înaintea lui Dumnezeu nu e deosebire între sufletul unui rob, şi al unui om liber. Robul este eligibil la mântuire pe acelaşi temei ca şi cel care nu e rob. Şi unul şi altul poate fi mântuit prin credinţă. numai creştinismul înlătură deosebirile de rasă, naţionalitate şi poziţie socială. Aici, însă, Pavel nu se ocupă cu subiectul sclaviei ca atare.
Nici parte bărbătească, nici parte femeiască. În lumea veche, femeile erau considerate îndeobşte cu puţin deasupra bunurilor mobile şi în felul acesta, infinit inferioare bărbaţilor. Filosofii păgâni uneori discutau dacă o femeie are suflet sau nu. În unele societăţi păgâne tatăl sau soţul avea autoritate asupra femeilor din gospodăria lui până într-acolo că putea să ordone executarea lor. Ridicarea femeii la egalitate cu bărbatul este rezultatul direct al învăţării şi practicii creştine. Aici, însă, Pavel se gândeşte la poziţia femeilor înaintea lui Dumnezeu ca suflete păcătoase având nevoie de mântuire.
Una în Hristos. Când preceptele divine ale iubirii de Dumnezeu şi de oameni sunt făcute active, inimile oamenilor sunt unite în strânsă comuniune, unii cu alţii, sub stăpânirea Tatălui lor ceresc (vezi Mat 22:36-40).