3:19 Atunci pentru ce este Legea? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, până când avea să vină Sămânţa, căreia îi fusese făcută făgăduinţa; şi a fost dată prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor.
Atunci pentru ce? Pasajul acesta şi întregul fir al raţionamentului lui Pavel de aici înainte până la vers. 25 a fost uneori greşit interpretate ca însemnând că toate codurile de legi revelate de Dumnezeu în Vechiul Testament s-au sfârşite la Golgota. Potrivit cu o asemenea interpretare în era pre-creştină oamenii erau mântuiţi prin ţinerea legii şi în era creştină prin har prin credinţă. O astfel de vedere este contrară învăţăturii întregii Scripturi. Dumnezeu a avut numai un singur mijloc de mântuire a omului, începând de la Adam; adică, prin credinţa în jertfa Domnului. Vestea cea bună a acelei mântuiri a fost proclamată omului în toate timpurile (vezi Evr 4:2). Pavel a răspuns în altă parte concluziei greşite pe care cineva ar fi putut s-o tragă din scrierile lui, că harul şi Evanghelia ar fi desfiinţat Legea: ,,Deci, prin credinţă, desfiinţăm noi Legea? Nicidecum!” (Rom 3:31).
Este evident că Pavel în Gal 3:19-25 nu învaţă doctrina erei precreştine a mântuirii prin lege contra unei erei creştine a mântuirii prin har. Ceea ce el învaţă cu adevărat devine evident când sunt reţinute clar două puncte. Mai întâi, pentru toţi iudeii şi pentru cei instruiţi cu privire la punctul de vedere iudaic, aşa cum erau galatenii de către învăţătorii iudaizanţi, începuturile şi sâmburele întregii religii revelate a lui Dumnezeu pentru poporul Său ales erau seria de evenimente de la Sinai. La Sinai l-a chemat Dumnezeu cât se poate de literal ca fiind al Său şi l-a făcut un popor al Săi deosebit, poporul Său sfânt. Semnul distinctiv al acelei experienţe iniţiale la Sinai era enunţarea către Israel a marelui cod moral care trebuia să fie totdeauna norma vieţii lor plus (a) statute civile care erau o interpretare şi aplicare a codului moral la statul iudeu şi (b) anumite statute care trebuiau să guverneze ritualul simbolic al sacrificiilor şi darurilor care arătau înainte către marele sacrificiu al lui Hristos. Domnul spusese israeliţilor la Sinai că dacă ei aveau să fie ascultători de toate legile Lui, vor mânca din bunurile ţării şi vor fi pururi poporul Său. Ei socotiseră în mod greşit că erau în stare ca prin ei înşişi să prezinte o astfel ascultare, şi că deci nădejdea lor de a fi acceptaţi de Dumnezeu şi de primire a unei moşteniri se afla în propriile lor eforturi de a ţine aceste legi.
Al doilea punct care trebuie reţinut, dacă urmează să înţelegem bine vers. 19-25; e acesta: Pavel tocmai declarase galatenilor că cu mult înainte de Sinai, Avraam primise moştenirea numai crezând făgăduinţa lui Dumnezeu, şi el adăugase emfatic, pentru a ilustra din nou premiza principală a epistolei sale, că mântuirea e numai prin credinţă, că nimic din ce se petrecuse la ,,patru sute treizeci de ani” după Avraam nu putea să schimbe condiţiile prin care fusese asigurat cu privire la moştenire. Raţionamentul lui Pavel e rezumat în cuvintele: ,,Căci dacă moştenirea ar veni din Lege, nu mai vine din făgăduinţă” (vers. 18).
Dar, pentru toţi cei cramponaţi de punctul de vedere iudaic, raţionamentul lui ar părea că face fără rost şi fără înţeles grandioasa dramă de la Sinai – marile coduri ale legii, şi declaraţia lui Dumnezeu că dacă vor asculta de aceste legi vor mânca din roadele bune ale ţării. Cu alte cuvinte, cititorii lui Pavel ar întreba imediat: ,,Atunci la ce mai serveşte legea?” [,,Atunci pentru ce mai este lege?”]
Adăugaţi. Gr. prostithemi, literal, ,,a pune alături,” ,,a adăuga,” ,,a anexa.” Pentru ce a fost legea ,,adăugată” dacă legământul avraamic era corespunzător pentru mântuire? Răspunsul este: ,,Din pricina călcărilor de lege.” Diferenţa dintre timpurile dinainte de Sinai şi cele de după el nu era
o diferenţă în ce priveşte existenţa marilor legi de la Dumnezeu, ci în ce priveşte revelaţia explicită a lor – la Sinai a fost prezentarea corectă a legii morale în două table de piatră şi a celorlalte legi în ,,cartea Legii.” Dar în secolele dinainte de Sinai patriarhii lui Dumnezeu posedau, într-o măsură remarcabilă, legea morală scrisă în inimile lor, şi erau astfel conştienţi de înaltele standarde morale ale lui Dumnezeu (vezi Gen 17:9; 18:19; 26:5). Ei de asemenea posedau, în embrion legile ceremoniale. În decursul îndelungatei şi întunecatei lor robii din Egipt, unde au locuit în mijlocul celui mai negru păgânism, şi celei mai depravate imoralităţi, ei aproape pierduseră înţelegerea sau conştienţa standardelor morale ale lui Dumnezeu, şi chiar şi acelor mai rudimentare idei despre sistemul jertfelor. Şi când oamenii ajung la o astfel de stare, ei sunt insensibili faţă de păcat, deoarece prin”lege” avem cunoştinţa de păcat. Aşa cum declară Pavel în altă parte: ,,Păcatul nu lam cunoscut decât prin Lege” (Rom 7:7).
Când Dumnezeu a scos pe Israel din întunericul şi întinăciunea Egiptului, primul Lui contact cu ei a fost în termenii prezentării legilor morale, care sunt standardul cârmuirii Sale, şi ale rânduirilor ceremoniale intenţionate a procura lui Israel un model de serviciu ritual care ar fi făcut cât se poate de clar pentru ei semnificaţia jertfei Domnului nostru Cel făgăduit. Legea ,,a fost adăugată din pricina călcărilor de lege” (Gal 3:19), ,,pentru ca păcatul să se arate afară din cale de păcătos, prin … poruncă” (Rom 7:13). Numai prin aducerea legii morale a lui Dumnezeu în centrul atenţiei israeliţii obişnuiţi deja cu modul de gândire păgân al egiptenilor, puteau să fie făcuţi conştienţi că erau păcătoşi, şi astfel că aveau nevoie de mântuire. Şi pentru că legile ceremoniale erau prezentate în detalii clare israeliţii au fost făcuţi în stare să vadă calea pe care o găsise Dumnezeu pentru a-i mântui de păcatele lor. Comparaţi cu Efes. 2:15.
Până când avea să vină sămânţa. Sau ,,cu privire la care a fost făcută făgăduinţa.”
Dată prin îngeri. [,,Orânduită prin îngeri,” KJV, G. Galaction]. Raportul exodului tace cu privire la prezenţa îngerilor la Sinai. În acord cu Deu 33:2, au fost ,,zeci de mii de sfinţi [literal, ,,cei sfinţi”]” prezenţi la darea Legii. În LXX ultima propoziţie a acestui verset zice: ,,La dreapta lui [erau] îngerii [Săi] cu el” (cf. Psa 68:17). Ştefan (Fapte 7:53) şi Pavel (Evr 2:2) ambii vorbesc despre îngeri ca participând la darea codului mozaic (cf. PP 364).
Mijlocitor. [,,Mediator,” KJV]. Sau, ,,arbitru,” ,,mijlocitor,” cineva care intervine între două părţi pentru a împăca vederi sau interese divergente, sau care le aduce laolaltă într-o înţelegere comună. În vers. 20 Pavel clarifica scopul său în menţionarea felului mediator, sau indirect, în care a fost dată legea ceremonială. Fiind dată printr-un mijlocitor, Moise (vezi Exo 20:19; 21:1), legile ceremoniale şi civile veneau de la Dumnezeu indirect. Legământul şi făgăduinţele lui, însă au fost date lui Avraam direct, fără asistenţa unui mijlocitor omenesc.