2:9 şi când au cunoscut harul, care-mi fusese dat, Iacov, Chifa şi Ioan, care sunt priviţi ca stâlpi, mi-au dat mie şi lui Barnaba, mâna dreaptă de însoţire, ca să mergem să propovăduim: noi la Neamuri, iar ei la cei tăiaţi împrejur.
Iacov. Nu fratele lui Ioan, care fusese dat morţii înainte de întâia călătorie misionară a lui Pavel (Fapte 12:1-2), ci fără îndoială ,,Iacob fratele Domnului,” era deja făcut cunoscut în Gal 1:19. faptul că el este numit cel dintâi şi lasă a se înţelege că el era, la vremea acea conducător între apostoli, la Ierusalim. În relatarea lui Luca privitor la Conciliul din Ierusalim (Fapte 15) Iacob are locul cel dintâi printre conducătorii bisericii (vezi vers. 13, 19-20). Faptul că Iacob, conducătorul recunoscut al bisericii, nu fusese unul din cei doisprezece, dezumflă acuzaţia iudaizanţilor că Pavel nu poate fi considerat un apostol adevărat. Câteva manuscrise şi versiuni vechi zic: ,,Petru şi Iacob,” evident pentru a face pe Petru să apară întâiul între apostoli.
Chifa. Vezi Mat 16:18;Mar 3:16.
Ioan. Vezi Mar 3:17.
Sunt priviţi. [,,Părea să fie,” KJV]. Adică erau în general consideraţi a fi. Pavel s-ar fi putut ca
anume să fi evitat a spune că aceştia erau conducători. Succesul sau insuccesul Evangheliei nu depinde de nici un om sau grup e oameni. Nici o persoană nu este indispensabilă pentru succesul ei.
Stâlpi. Adică, conducători în biserică. Dacă Iacob, care nu era dintre cei doisprezece, e ţinut într-o stimă atât de mare încât să fie considerat ,,stâlp” în biserică la egalitate cu Petru şi Ioan, atunci Pavel de ce să nu fie?
Mâna dreaptă. Apostolii conducători au încheiat un acord oficial, amical cu Pavel, recunoscând apostolia lui şi aprobând Evanghelia lui. Darea mâinii drepte era o practică obişnuită la alte naţiuni ca şi la iudei. Actul acesta evident implica mai mult decât o admitere de formă că Dumnezeu chemase şi binecuvântase pe Pavel şi pe Barnaba, şi o recunoaştere rezervată a vederile lor. Apostolii, prin gestul lor, îi recunoşteau ca egali în lucrarea creştină. La fel, Evangjelia lor era acceptată ca fiind curată şi vrednică de a fi predicată.
De însoţire. [,,părtăşie” KJV]. Gr. koinonia, ,,participare”, ,,parteneriat”, ,,asociere”.
La neamuri. [,,La păgâni,” KJV]. Apostolii nu erau geloşi pe succesul relatat de Pavel şi de Barnaba, ci s-au bucurat de el. Ei au consimţit la continuarea lucrării lui Pavel între neamuri. Aceasta este o bună ilustrare a posibilităţii de a se ajunge la o soluţie armonioasă la probleme dificile ale bisericii fără dispută şi ceartă inutilă. Multe conflicte care au făcut de ocară biserica în secolele de mai târziu n-ar fi apărut dacă credincioşii ar fi fost tot atât de oneşti ca şi mentalitate solidă a conducătorilor din vremurile apostolice.