2:3 Nici chiar Tit, care era cu mine, măcar că era Grec, n-a fost silit să se taie împrejur,
Să se taie împrejur. [,,Să fie circumcis,” KJV]. Versetele 3-5 sunt parantetice faţă de linia principală a argumentaţiei. Incidentul cu Tit e o dovadă palpabilă că apostolii înţeleseseră şi aprobaseră Evanghelia lui Pavel. S-ar putea să mai fi fost încă un motiv puternic în mintea lui Pavel pentru introducerea incidentului acestuia. Timotei, el însuşi un galatean, jumătate iudeu, jumătate dintre neamuri, fusese circumcis la începutul lucrării sale ca o concesiune pentru prejudecata iudaică (Fapte 16:1-3). În ce priveşte o enunţare a principiului implicat vezi 1Cor 9:21-23. Compromisul era de natură practică intenţionat să faciliteze predicarea Evangheliei printre iudeii din ţările locuite de neamuri. În cazul lui Tit, un om pur-sânge dintre neamuri, lucrurile erau diferite. Dacă Pavel ar fi consimţit să circumcidă pe Tit şi-ar fi tăgăduit Evanghelia şi ar fi apărut că admite că aceste forme exterioare erau esenţiale pentru mântuire. Scopul lui Pavel în menţionarea incidentului care cuprindea pe Tit este de a cita un caz când apostolii înşişi nu au cerut ca un om dintre neamuri să fie circumcis. Evident ei nu au cedat la cererile ,,fraţilor mincinoşi” care duseseră pe galateni în rătăcire şi aceştia trebuiau acum să întâmpine un argument cât se poate de dificil de a răspunde la el. Faptul că apostolii din Ierusalim nu au impus ca Tit să fie circumcis este o dovadă cu privire la inconsistenţa poziţiei iudaizanţilor în această privinţă.
Incidentul descoperă atât consecvenţa lui Pavel, cât şi bunăvoinţa conducătorilor de a da la o parte prejudecata şi de a recunoaşte adevărul atunci când le-a fost prezentat. Duhul acesta a făcut cu putinţă ca Dumnezeu să lucreze prin biserica primară pe o cale minunată. El caută acelaşi duh de iubire şi de toleranţă în biserica de azi. Trebuie să fie aceeaşi bunăvoinţă de a accepta lumina nouă când e prezentată, dacă biserica urmează să ajungă la noi înălţimi de experienţă spirituală, şi la noi adâncimi - o nouă înţelegere - a planului lui Dumnezeu pentru biserica Sa.