2:20 Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.
Răstignit împreună cu Hristos. Adică, Pavel acceptase ispăşirea procurată de moartea lui Hristos pe cruce (vezi Rom 6:3-11; Filp 3:8-10). El se considera mort faţă de păcat, faţă de lume, şi faţă de metodele omeneşti de a dobândi dreptatea, ca şi cum ar fi fost de fapt crucificat. Metodele acestea nu-l mai atrăgeau, şi în inima lui nu mai era nici o reacţie de răspuns faţă de ele.
Şi trăiesc. [,,Cu toate acestea trăiesc,” KJV]. Textul grec tradus ,,cu toate acestea trăiesc; dar nu eu,” poate fi redat şi ,,nu mai trăiesc eu.” Ambele sunt corespunzătoare pentru context, şi în oricare fel sensul acestei afirmaţii ca un tot e neschimbat.
În timp ce era mort faţă de unele lucruri, Pavel era foarte viu faţă de altele. El era tot atât de activ după convertire cum fusese şi înainte, deoarece viaţa de cretin nu e o viaţă de inactivitate. Isus vorbea despre această viaţă nouă ca despre o viaţă mai îmbelşugată (vezi Ioan 10:10). Întrucât Isus este izvorul vieţii, nu poate fi o corectă apreciere a vieţii despărţit de El.
Hristos trăieşte în mine. Acesta este secretul unei vieţi creştine cu succes – Hristos locuind înăuntru şi dând pe faţă în noi aceeaşi viaţă desăvârşită pe care o trăise El aici pe pământ. Iubirea lui Hristos îl constrânge (2Cor 5:14), şi dreptatea lui Hristos devine o realitate în viaţa lui (Rom 8:3.4).
În trup. [,,În carne,” KJV]. Adică, în viaţa de acum. Creştinul este încă în lume, deşi nu e din ea (Ioan 17:11.14).
Credinţa în Fiul lui Dumnezeu. [,,Credinţa Fiului lui Dumnezeu,” KJV]. Adică, credinţa în Fiul lui Dumnezeu. Dovezi textuale importante pot fi citate (cf. p. 10), pentru exprimarea ,,credinţei în Dumnezeu şi în Hristos.”