2:18 Căci, dacă zidesc iarăşi lucrurile, pe care le-am stricat, mă arăt ca un călcător de lege.
Dacă zidesc. Adică dacă după ce eu, creştin iudeu, am recunoscut extrema ineficatitate a legii ca mijloc de mântuire şi m-am întors la Hristos pentru îndreptăţire, mă reîntorc la sistemul iudaic legal într-o încercare de a găsi îndreptăţirea.
Lucrurile pe care le-am dărâmat. Adică, datinele rituale al iudaismului ca mijloc de mântuire. Ca un iudeu să accepte pe Hristos era o admitere tacită că în el şi prin el iudaismul nu putea să mântuiască pe om. Chiar dacă Pavel scris la persoana întâi, este evident că el gândeşte la ceea ce ar fi adevărat cu privire la toţi convertiţii iudei la creştinism.
Un călcător de lege. Ca un iudeu convertit să se reîntoarcă la practicile iudaismului ca mijloc de mântuire, ar fi să admită insuficienţa lui Hristos spre a mântui pe om numai prin credinţă. Mai departe, ar fi o admitere că el greşise în a se întoarce de la iudaism, în primul rând, şi făcând aşa, se făcuse pe sine un ,,călcător al legii rituale”. Acesta era chiar cazul lui Petru discutat mai înainte (vers. 11-14), şi pe care-l repetau toţi iudaizanţii.