2:16 Totuşi, fiindcă ştim că omul nu este socotit neprihănit, prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii.
Socotit neprihănit. [,,Îndreptăţit,” KJV]. Sau ,,socotit drept,” (vezi Rom 3:20.28; 4:8.25).
Faptele legii. Literal ,,fapte din lege” (vezi Rom 2;12). Pavel aici se referă nu atât de mult la simpla ţinere rituală a legii ceremoniale cât la concepţia iudaică cum că un om s-ar putea mântui prin ţinerea meticuloasă (vezi 2Cor 3:3-9) a ,,legii,” care consta din percepte morale, ceremoniale şi civile (vezi p. 933, 934). În Epistola către Galateni, Pavel e preocupat numai de codul moral şi ceremonial. Codul civil pe cât se pare nu intra direct în discuţie. Iudeii greşeau în: 1) considerau că mântuirea putea fi dobândită prin eforturi personale ale omului, prin conformare la cerinţele ,,legii” şi prin virtutea unei vieţi meritorii în care surplusul de fapte bune ar anula faptele rele, 2) adăugarea la lege, aşa cum era dată de Dumnezeu, o grămadă de obligaţii omeneşti, îndeobşte numite ,,tradiţii” (vezi vol. I, p. 96; vezi Mar 7:3) şi 3) extinderea şi încercarea de a impune, anumite puncte ale prevederilor rituale şi ceremoniale ale ,,legii” dincolo de cruce, unde acestea îşi pierduseră valabilitatea. Toate acestea erau fără îndoială în mintea lui Pavel când scria. După cum deja s-a spus, cuvântul ,,lege” aşa cum e folosit de Pavel în cartea Galateni, cuprinde atât legea morală sau Decalogul, cât şi legea ceremonială (vezi EGW Material suplimentar la Gal 3:24). Dar Pavel nu e preocupat aici atât de mult, nici de una nici de alta, cât de sistemul legalist iudaic al dreptăţii prin fapte, care e întemeiat pe ele.
Credinţa în Isus Hristos. [,,Credinţa lui Isus Hristos,” KJV]. Adică, credinţa în Isus Hristos (vezi Ioan 1:12; 3:16; Rom 4:3; 5:1). Îndreptăţirea vine ca un dar fără plată al lui Dumnezeu prin Isus Hristos (vezi Ioan 3:16). Faptele n-au nici un rol în tranzacţia aceasta. Din partea lui Dumnezeu ea vine ca un dar făcut cu putinţă prin Isus Hristos. Din partea omului ea cere credinţă deplină şi încredere în Dumnezeu că El poate şi e dispus să justifice [îndreptăţească] un păcătos. Credinţa e mijlocul prin care omul primeşte îndreptăţirea.
Am crezut. Lucrul acesta era adevărat şi cu privire la Petru ca şi cu privire la Pavel. Şi Petru ştia deja că ţinerea legii nu putea să îndreptăţească pe nimeni. Pentru motivul acesta ei se îndreptaseră spre Hristos pentru izbăvire de păcat. Însăşi mărturisirea aceasta, face Pavel cunoscut, e o recunoaştere că vechile lor ritualuri erau în ele însele şi de la ele însele nule şi fără valoare.
Nimeni. [,,Nici un trup,” KJV]. Adică, nimeni, nici o fiinţă omenească. Vezi Rom 3:20.