2:15 Noi suntem Iudei din fire, iar nu păcătoşi dintre Neamuri.
Iudei din fire. Adică, descendenţi literali ai lui Avraam. Nu e cu totul clar dacă vers. 15-21 fac parte din mustrarea publică adresată de Pavel lui Petru la Antiohia sau dacă Pavel din nou se adresează bisericilor galatene direct. E rezonabil de a considera că Pavel repetă aici în substanţă ceea ce spusese lui Petru, reexprimat şi adresat specific creştinilor iudei, din Antiohia sau din Galatia fără precizarea cărora dintre ei. Faptul că vers. 14 vorbeşte despre creştinii iudei din Antiohia poate lăsa a se înţelege că Pavel citează încă ceea ce le spusese.
Nu păcătoşii dintre neamuri. Sau ,,neamuri păcătoase,” probabil un termen iudeu obişnuit reflectând o anumită măsură de dispreţ pentru neamurile nerenăscute ca fiind dintr-o rasă interioară, fără lege. Pavel admite că erau anumite avantaje de a fi iudeu (vezi Rom 3:1.2; 9:4.5), dar când se ajunge la poziţia lor înaintea lui Dumnezeu, toţi erau păcătoşi în lipsă de mântuire (vezi cap. 3:9). Neamurile, într-un anumit sens, în dezavantaj, deoarece ei nu se bucuraseră de toate favorurile care fuseseră acordate iudeilor. Cu toate acestea neamurile sunt fără scuză (vezi Rom 1:20).