1:6 Mă mir că treceţi aşa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos, la o altă Evanghelie.
Mă mir. Acesta este singurul caz în toate scrisorile sale către biserică în care Pavel nu exprimă recunoştinţă şi bucurie. În schimb este o exprimare de profundă uimire. Cum puteau galatenii să uite atât de repede adevărurile Evangheliei şi toate dovezile chemării lui Dumnezeu, care cândva însemnaseră atât de mult pentru ei,iar acum să încline în favoarea învăţătorilor mincinoşi, care contraziceau tot ce îi învăţase Pavel? Nu cu multă vreme mai înainte ei primiseră bucuros pe Hristos ca locţiitor al lor şi se bucuraseră în eliberarea de păcat, prin credinţă. Acum ei încearcă să facă ispăşire pentru păcatele lor prin faptele legii. Ei de fapt tăgăduiesc valabilitatea experienţei lor experienţe anterioare.
Aşa de repede. Probabil, ,,aşa de repede,” după convertire, sau poate după ce auziseră ,,o altă Evanghelie.”
Treceţi. [,,Sunteţi îndepărtaţi,” KJV]. Gr. metatithemi, ,,a transfera,” ,,a părăsi.” Verbul de aici la timpul prezent, arătând că apostazia era încă în proces de dezvoltare când Pavel scria. Această depărtare de la credinţă venise brusc şi progresase rapid. Forma verbului de asemenea lasă a se înţelege că erau răspunzători de părăsirea lui Pavel. Alţii îi influenţaseră, dar de bună voie ei răspunseseră la influenţa lor. Aceasta, desigur, nu absolvă pe învăţătorii mincinoşi de propria lor vină.
Celce v-a chemat. Comentatorii diferă cu privire la faptul dacă aceasta se referă la Dumnezeu, la Hristos sau la Pavel. Totuşi, Pavel totdeauna desemnează pe Dumnezeu Tatăl ca fiind Acela care adresează chemarea Evangheliei (vezi Rom 8:30; 9:11; 1Cor 1:9; etc). Totuşi prin Pavel făcuse Dumnezeu chemarea Sa milostivă galatenilor (cf. 2Cor 5:18-20).
O altă Evanghelie. Adică, o altă (heteros) de un fel diferit (vezi 2Cor 11:4). ,,Evanghelia” învăţătorilor mincinoşi nu era o variantă a Evangheliei lui Pavel, ci ceva cu totul diferit. De fapt, nu era nicidecum o Evanghelie (vezi Gal 1:7). Nu e o altă veste bună decât aceea a mântuirii prin Isus Hristos (vezi Fapte 4:12). Pavel predica mântuirea prin credinţă, fără faptele legii. Orice încercare de a suprapune faptele asupra credinţei ca mijloc de mântuire este o pervertire a Evangheliei, deoarece tăgăduieşte atât necesitatea, cât şi eficacitatea jertfei lui Hristos. În ce priveşte comentariu la cuvântul ,,Evanghelie” vezi Marc 1:1. În ce priveşte comentariu la încercările de a contopi iudaismul cu creştinismul vezi p. 53, 54.