1:18 După trei ani, m-am suit la Ierusalim să fac cunoştinţă cu Chifa, şi am rămas la el cincisprezece zile.
După trei ani. Pavel dă galatenilor un raport detaliat al evenimentelor din experienţa lui de după convertire, ca potrivnicii lui să nu aibă ocazie de a spune că el a vizitat în ţară pe apostolii din Ierusalim cândva în cursul acestei perioade şi că a primit învăţătura sa de la ei. Ţinta lui aparentă este de a clarifica problema cu privire la cât de mult timp de la convertirea lui până când să fi mers la Ierusalim. ,,Trei ani” au trecut chiar până să-l fi văzut pe Petru, şi în decursul acelui timp el deja predica.
Să fac cunoştinţă. [,,Să văd,” KJV; ,,Să-l cercetez,” G. Galaction]. Sau ,,să vizitez”. Când Pavel s-a dus la Ierusalim, acesta a fost anume pentru a vedea pe Petru, şi nu pentru a primi învăţătură de la el sau pentru a căpăta permisiunea de a predica. Pare că scopul lui Pavel era de a face cunoştinţă cu Petru şi pentru a dobândi prietenia lui. La Ierusalim Barnaba a întâlnit pe Pavel şi l-a prezentat anumitor apostoli, informându-i cu privire la convertirea lui şi la îndrăzneala lui de a declara public că Isus este Fiul lui Dumnezeu (vezi Fapte 9:27).
Chifa. [,,Petru,” KJV]. Dovezi textuale importante pot fi citate (cf. p. 10) pentru exprimarea ,,Chifa” (vezi Mat 16;18).
Cincisprezece zile. În decursul acestei scurte rămâneri în cetate Pavel a fost ocupat cu predicarea şi discutarea cu iudeii de limbă greacă, şi numai o scurtă parte din acest timp ar fi putut fi petrecută cu apostolii (Fapte 9:28.29). Curând s-a dezvoltat ură, şi s-a pornit o mişcare pentru a-l nimici. Într-o zi pe când era în Templu a fost înştiinţat în vedenie că părăsească repede Ierusalimul (Fapte 22:17-21). Fără îndoială Pavel ar fi prelungit vizita sa la Ierusalim dacă nu ar fi fost dârza împotrivire, ameninţarea cu moartea şi înştiinţarea divină de a pleca. Scopul lui în menţionarea acestei vizite era de a dovedi că apostolii cei mai de seamă făcuseră cunoştinţă cu el la data aceea timpurie, acceptaseră convertirea lui ca autentică, şi, este dedus, au aprobat interpretarea pe care o da el Evangheliei (Gal 1:24). Ca oameni cu răspundere, Petru şi Iacob (vers. 18.19) nu ar fi neglijat de a face cunoştinţă cu învăţăturile lui Pavel sau de a-l fi oprit să mai vorbească dacă ar fi dezaprobat ceea ce el învăţa. Menţiunea specifică a ,,cincisprezece zile” dă un ton de realitate relatării şi sugerează imposibilitatea ca el să fi primit învăţătură extensivă pe când era acolo.